26 mai 2019 :un vot împotriva regimului Dragnea

Politica este departe de a fi un domeniu al perfecţiunii geometrice: căutările utopice au condus, invariabil, la tragedie şi ruină. Mântuitorii celebraţi de oamenii entuziaşti nu sunt, în ultimă instanţă, decât variantele mesianice ale tiranilor. Pragmatismul şi spiritul critic, ca forme ale lucidităţii, sunt necesare spre a tempera exaltarea care ne poate fi fatală,evitând să visăm din nou visele care au bântuit umanitatea în veacul trecut.

Şi chiar în numele lucidităţii votul dat pe 26 mai împotriva regimului Dragnea şi a acoliţilor săi este calea prin care ne putem apăra libertatea în faţa asaltului dat, continuu, de un inamic redutabil. În pofida rezervelor pe care le putem avea, în pofida oboselii şi a scepticismului alimentate de o opoziţie fragilă şi de un şef de stat ezitant, votul de pe 26 mai, la alegerile parlamentare europene şi la referendum, apare ca alternativa la acceptarea pasivă şi resemnată a dominaţiei exercitate asupra României de un grup a cărui ambiţie este restaurarea ceauşismului triumfător.

După trei decenii, fesenismul pe care îl întruchipează regimul Dragnea întenţionează să instituie domnia arbitrarului şi a mediocrităţii. Brutalitatea cu care libertatea de expresie publică este reprimată trebuie să ne indice, tuturor, gravitatea momentului şi urgenţa reacţiei noastre. Iresponsabilitatea demagogică a politicilor economice şi încurajarea monopolurilor reprezintă un semn al derivei fără predecent la care asistăm. Infiltrarea justiţiei cu agenţi de influenţă şi supunerea tribunalului constituţional voinţei partidului- stat sunt simptomele unui rău pe care nu îl mai putem ignora.

Prin toate acţiunile sale, regimul Dragnea ameninţă, constant şi tenace, fundamentele libertăţii economice şi politice. El este imaginea unui partid cu vocaţie autocrată, partid ce înlocuieşte cetăţenia cu servilismul de iobagi. Regimul Dragnea duce mai departe, în forme de toxicitate fatală, opoziţia fesenistă faţă de modernizarea şi reforma statului. Viitorul României sub un asemenea regim este cel al stagnării şi al controlului poliţienesc, al compromisului şi al delaţiunii. Un astfel de regim este incompatibil cu valorile pe care le implică comunitatea euro- atlantică.

Regimul Dragnea a utilizat, pervers şi sistematic, reflexul de apatie şi sentimentul de neputinţă. El a sfidat, în mod programatic, opoziţia civică şi a înaintat, fără nici o ezitare, în direcţia lichidării garanţiilor ce ocrotesc egalitatea în faţa legii. Actele normative au devenit, sub acest regim, un instrument de codificare al bunului-plac. Calitatea de infractor conferă, în România, privilegiul protecţiei şi al imunităţii. Ca nici un alt regim înaintea sa, regimul Dragnea practică o politică de recrutare ce subminează orice idee de merit şi de recunoaştere a valorii. Docilitatea şi slugărnicia sunt singurele calităţi pe care aceste regim al degradării şi al imposturii le poate înţelege. Ceauşismul regimului Dragnea consacră triumful agramatismului agresiv peste o întreagă naţiune.

Votul dat împotriva acestui regim este, aşadar, o formă legitimă de apărare a libertăţilor noastre. Referendumul, în pofida limitărilor sale, permite naţiunii să se exprime, fără ambiguitate, pe o temă ce ţine de domnia legii şi de constituţionalism. Cât despre alegerile europarlamentare, ele au, în mod evident, o miză ce ţine de dinamica politică internă. Regimul Dragnea, consolidat prin efectul apatiei, îşi va creşte agresivitatea şi apetitul de dominaţie autoritară.

Votul dat împotriva PSD şi ALDE înseamnă refuzul ceauşismului revitalizat sub regimul Dragnea. Slăbirea partidului- stat şi a mecanismului său este premiza fără de care orice viitoare reformă devine imposibilă. Votul de acum este primul pas în direcţia lichidării moştenirii feseniste şi a ipotecii sale istorice.