• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Adela Toplean: Despre pace și despre violență
Adela Toplean: Despre pace și despre violență
Home
Istoria ideilor

Adela Toplean: Despre pace și despre violență

June 20th, 2018 [ Adela Toplean ] [ Adela Toplean ] Cultura, Istoria ideilor, Societate comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

În seara asta, vă propun spre lectură un fragment dintr-un text despre violență și angajament religios pe care l-am scris cu ceva timp în urmă pentru platforma contributors:

Cum se spune adesea, scopul toleranței nu este adevărul, ci pacea. Pentru instauarea păcii nu ți se cere să crezi în ceva. Pacifistul nu este omul care își iubește aproapele, ci omul care evită cu orice preț războiul. De fapt, pacea se instalează cel mai adesea pe niște premise ne-conturate moral, pe o logică pragmatică sau pe niște mecanisme de apărare nevrotice. Spaima de conflict te face să-ți vinzi mama, tata, copilul, valorile, orice ai la îndemână, doar ca să scapi de păruială. Tocmai de aceea toată lumea răsuflă ușurată când aude că teroriștii sunt atei. Cu necredincioșii parcă mai poți negocia. Parcă mai seamănă a oameni civilizați. Parcă mai au un dram de rațiune. Cu un om religios e greu să cazi de acord. E bătut în cap.

Deocamdată absolut toată lumea – de stânga, de dreapta, relativistă sau conservatoare, militantă sau abulică – e moralmente dezgustată de terorism. Că la baza acestui dezgust ar putea sta o tensiune sufletească comună, puțini sunt gata să accepte. Despre faptul că în sufletul omului care își vede toți trei prietenii desfigurați zăcând pe caldarâm ia naștere un soi de simțire apocaliptică,  nu vorbește nimeni.

Când bombele cad prin Europa una după alta, simțirea religioasă revine în suflete mai viguroasă ca niciodată, chiar ne-numită, chiar ne-asumată. Cu cât înțelegem mai puțin din ceea ce ni se întâmplă, cu atât vom simți mai monstruos, cu atât vom fi mai scuturați de fiori sacri.

Când se moare în cluburi, când se moare în aeroporturi, când se moare la metrou și în plină stradă, se conturează, inevitabil, niște Mari Vinovați. Aceștia vor face obiectul furiei iraționale și ai simțirii apocaliptice, nu ai dezbaterii raționale. Vinovații din Colectiv au fost urâți de oameni cu mult înainte ca raportul Guvernului să fi fost redactat. Teroriștii din Paris și Bruxelles au fost urâți de oameni pentru fundamentalismul lor cu mult înainte de punerea în circulație a acelui studiu care arată – de altfel stângaci – că teroristul notoriu este, de fapt, ateu. Procesele sufletești care îi determină pe oameni să atribuie un anumit profil “Vinovatului” nu intră în logica dezbaterii și cu atât mai puțin în vreo logică ideologică de felul corectitudinii politice.

Într-o lume complet lipstită de repere politice și spirituale credibile, încrederea în valori, în coduri etice, în instituții și în lideri  se acordă sau se retrage pe premise confuze, conjunctural-rudimentare și esențialmente iraționale. Nu e de mirare că mulți occidentali, cosmopoliți din dorința de a fi “pe val” și nu neapărat din vocație, sunt înspăimântați  de orice angajament religios, în primul rând de al lor personal.

De fapt, mulți se străduiesc să-și moduleze asumarea și să reziste supra-implicării.

Problema e că un astfel de om își va găsi ușor călăii. Fiecare relativist va muri – la propriu sau la figurat – de o mână asumat ucigașă.

În sensul ăsta, prostia lui Justin Trudeau are ceva paradoxal diabolic: if you kill your enemies, they win. Dacă îți omori dușmanul, dușmanul câștigă. Dușmanul te smulge din inconsistență, te transformă în ucigaș. Tocmai ți-a demonstrat că, până să-l ucizi pe el, erai un impostor.

Ne aflăm în fața unui paradox amețitor, terifiant: credem cu tot mai multă tărie în conștiința și în principiile noastre seculare, dar suntem din ce în ce mai asaltați – din interior și din exterior – de trăiri religioase totale; inclusiv credința într-o utopie seculară poate intra în această categorie.

Atunci când promovezi inconsistența valorilor, angajamentele totale se impun din ce în ce mai vehement încercând să iasă din logica anulantă a relativismului. Din ce ești mai convins de pertinența practicilor seculare, din ce te vei trezi mai surprins de paleta uriașă de derapaje ideologice, deopotrivă seculare și spirituale. Tu însuți vei deveni o victimă a valorilor și practicilor religioase cărora le negi autoritatea sau le subestimezi forța tratându-le, plin de deferență, ca opțiuni “moi”, perfect relative.

În neo-modernitate, mișcarea religioasă (de supra-angajare) sfârșește, deci, prin a se întoarce împotriva ei înseși. Cineva sau ceva îi va demonstra nocivitatea. Fie cu cifre, fie cu morți.

Că adevărata miză nu e frustrarea ci petrolul, că nu e Allah ci e disprețul, că e alta sau că sunt toate la un loc, e mai puțin important. Important este că, în cele din urmă, victima și călăul se vor regăsi pe același palier.

Realitatea este că adevărul morții este inflexibil. Această inflexibilitate a morții ne atinge în ceea ce avem noi mai profund și mai intim.

Din punctul acesta de vedere, se poate spune că opusul păcii nu este războiul, ci ura. Aflat față în față cu moartea, te cotropește groaza, te simți scuturat de fiorul sacru, de impulsuri atavice și de presimțiri apocaliptice – toate ilicite, toate tulburătoare, toate inacceptabile. Se impune o modulare. Nu dai curs simțirii extreme. Occidentalul, aflat sub dictatura corectitudinii politice, își trăiește anxios, vexat, resentimentar și reținut încarcerarea în propria-i relativitate, așa că zâmbește (sau plânge), jenat și nevrotic, ori de câte ori se simte îndemnat să lovească.

Să ia măsuri practice – fățiș potrivnice musulmanului – nu poate. Firește că orice măsură radicală îi repugnă moralmente. Tipul uman occidental nu e făcut pentru asta. Nici conștiința sa istorică nu-l recomandă pentru așa ceva. Va pendula, deci, disperat și disperant între islamofilie și islamofobie, se va refugia în resentiment, în ipocrizie sau în abulie. Va face absolut orice ca să nu-și confrunte procesele sufletești născute din revolta de a se fi transformat într-o ființă ospitalieră până la auto-anulare.

Musulmanul dezrădăcinat, pe de altă parte, trăiește dureros frustrarea de a fi mâna ieftină de lucru și vinovatul de serviciu. Reflexe ofensive de marginal, idei de grandoare, idealuri confuz- sau răspicat-religioase, frustrarea de a fi mereu Celălalt și niciodată mainstream se sincronizează uneori într-un îngrozitor dispozitiv sufletesc care începe să ticăie. Musulmanul dezrădăcinat este el însuși o bombă cu ceas.

Dialogul dintre noi și ei devine un schimb de resentimente.

Din schimbul acesta se nasc nu numai procese sufletești dintre cele mai înspăimântătoare și mai nocive pentru ființa umană (sentimentul copleșitor al imperfecțiunii sau al eșecului total în fața Celuilalt, sentimentul atotputerniciei, dorința de a distruge sau dorința de auto-anihilare), ci și multă confuzie: se mută accente, se schimbă mize, se amestecă decizii politice salutare cu tânguiri corecte politic, se supraestimează ori se subestimează riscurile, până când, într-un final, terorismul își pierde substanța, devenind orice altceva – de exemplu o mare problemă socială -, mai puțin ceea ce este în mod evident. Și anume moarte. Moarte de om. Între conferințe, răzbunări, râuri de lacrimi și media isterizate, esența se pierde. Se fură atât “dincolo”-ul cât și “dincoace”-le morții.

Ceea ne-ar putea scoate din ipocrize, din frică, din letargie, prostie, cinism sau ură oarbă este asumarea până la capăt a lucrurilor în care credem. Doar printr-o conduită socială, politică și intim-existențială explicit asumată mai putem ieși din impotență și revendica demn pacea, viața, istoria, memoria și moartea, împreună cu ceea ce se află dincolo și dincoace de ele.

 

Textul se poate citi integral aici:

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Ioan Stanomir. Regimul Dragnea şi condiţia rezistenţei
Previous article Dragos Paul Aligica. Nesupunere Civila: Justificata, Legitima, Necesara
[ Adela Toplean ]

[ Adela Toplean ]

Related Posts

Între reprimare și înfrânare, câteva reflecții asupra moralității sexuale
April 19th, 2021

Între reprimare și înfrânare, câteva reflecții asupra moralității sexuale

Destinul educației umaniste în Universitatea americană
April 18th, 2021

Destinul educației umaniste în Universitatea americană

Ce exprimă muzica?
April 4th, 2021

Ce exprimă muzica?

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
„De vita beata”, Seneca Cultură

„De vita beata”, Seneca

Apr 20th, 2021
Între reprimare și înfrânare, câteva reflecții asupra moralității sexuale Cultură

Între reprimare și înfrânare, câteva reflecții asupra moralității sexuale

Apr 19th, 2021
George Orwell despre populism, patriotism și cenzură mascată Debate

George Orwell despre populism, patriotism și cenzură mascată

Apr 19th, 2021
Un interviu cu James Buchanan. „Să duci, mai întâi, până la capăt consecințele logice ale ideilor tale și apoi să iei o poziție ideologică” Economie

Un interviu cu James Buchanan. „Să duci, mai întâi, până la capăt consecințele logice ale ideilor tale și apoi să iei o poziție ideologică”

Apr 18th, 2021
André Gide: „Analiza psihologică a pierdut pentru mine orice interes din momentul când mi-am dat seama că omul încearcă trăirile pe care crede că le încearcă” Cultură

André Gide: „Analiza psihologică a pierdut pentru mine orice interes din momentul când mi-am dat seama că omul încearcă trăirile pe care crede că le încearcă”

Apr 18th, 2021
Destinul educației umaniste în Universitatea americană Cultura

Destinul educației umaniste în Universitatea americană

Apr 18th, 2021
Democrațiile, arhitectura, urbanismul, ecologia și binele comun, 1945-2020 Cultură

Democrațiile, arhitectura, urbanismul, ecologia și binele comun, 1945-2020

Apr 17th, 2021
Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse Debate

Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse

Apr 15th, 2021
Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale Debate

Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale

Apr 15th, 2021
Dumnezeul Filozofilor Filozofie

Dumnezeul Filozofilor

Apr 15th, 2021
Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca Cultură

Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca

Apr 14th, 2021
Biserica în prezent și în viitor Cultură

Biserica în prezent și în viitor

Apr 14th, 2021
Muzică sacră, timp sacru Cultură

Muzică sacră, timp sacru

Apr 14th, 2021
Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin Cultură

Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin

Apr 13th, 2021
Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă Debate

Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă

Apr 13th, 2021
Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza) Debate

Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza)

Apr 13th, 2021
Imaginația și voința: ești ceea ce privești Debate

Imaginația și voința: ești ceea ce privești

Apr 13th, 2021
Un naș cu inima cât un tren ALTFEL

Un naș cu inima cât un tren

Apr 12th, 2021
Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor Cultură

Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor

Apr 12th, 2021
Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini” Cultură

Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini”

Apr 12th, 2021
Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor Debate

Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor

Apr 12th, 2021
Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția? Debate

Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția?

Apr 11th, 2021
Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu Literatură

Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu

Apr 10th, 2021
Despre o anume modestie a fericirii Opinii

Despre o anume modestie a fericirii

Apr 10th, 2021
O ortodoxie blândă Cultură

O ortodoxie blândă

Apr 9th, 2021
Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide Cultură

Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide

Apr 9th, 2021
Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne Cultură

Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne

Apr 8th, 2021
„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel Cultură

„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel

Apr 7th, 2021
C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia Cultură

C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia

Apr 7th, 2021
Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului Cultură

Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului

Apr 6th, 2021
Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie Uncategorized

Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie

Apr 6th, 2021
Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  V. Războiul ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos V. Războiul

Apr 5th, 2021
Daniel Uncu. Două constructe smintite Opinii

Daniel Uncu. Două constructe smintite

Apr 5th, 2021
Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin Cultură

Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin

Apr 5th, 2021
Ce ne facem cu limbajul poetic? Cultură

Ce ne facem cu limbajul poetic?

Apr 5th, 2021
Feminitatea prin ochii lui Balzac Cultură

Feminitatea prin ochii lui Balzac

Apr 5th, 2021
Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare Debate

Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare

Apr 4th, 2021
Ce exprimă muzica? Cultura

Ce exprimă muzica?

Apr 4th, 2021
D. P. Aligică: Recomandare la recomandare Debate

D. P. Aligică: Recomandare la recomandare

Apr 3rd, 2021
Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov Literatură

Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov

Apr 3rd, 2021
Credința din perspectivă fenomenologică Filozofie

Credința din perspectivă fenomenologică

Apr 3rd, 2021
Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis Cultură

Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis

Apr 2nd, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.