Adrian Niță. Iohannis, Olguța și nevoia de responsabilitate

Într-o perioadă când bugetul României abia a trecut de Guvern, marcând o întârziere de câteva luni, iar un condamnat penal dă lecții de economie și finanțe, inclusiv Băncii Naționale a României, scandalul iscat de un fals medic ce a dat consultații și a făcut operații reprezintă cireașa de pe tortul falsității, ipocriziei și minciunii în care se scaldă societatea românească.

În acest sumbru context, știrea săptămânii, din punctul meu de vedere, este reprezentată de respingerea numirii Olguței Vasilescu la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Din motivarea scrisă, dată recent publicității, aflăm câteva aspecte pline de învățăminte pentru mult încercata noastră clasă politică și, pe cale de consecință, pentru mult suferinda noastră societate.

Este lăudabil că președintele Iohannis motivează respingerea  Olguței Vasilescu, în primul rând, pe lipsa de pregătire generală și de pregătire de specialitate, pe lipsa de experiență în domeniul gestionării politicilor publice naționale ce vizează dezvoltarea regională și administrația publică. Chiar dacă Olguța Vasilescu a fost primar, este evident că nu a gestionat politici publice de interes național, căci nu avea cum; cel mult, a gestionat programe de interes local, urban. Deși, o mare parte din locuitorii Craiovei nu ar putea recunoaște acest lucru, căci în administrația Vasilescu a crescut corupția, nicidecum calitatea serviciilor primăriei. Mai mult, nici ca parlamentar, Olguța Vasilescu nu se poate susține că a dobândit experiență care să fie relevantă pentru dezvoltarea regională. A activa într-o comisie, de exemplu, înrudită ca activitate cu activitatea Ministerului Dezvoltării nu poate constitui experiență relevantă.

Al doilea aspect invocat de președintele Iohannis este ceva mai larg, adică nu este doar politic sau tehnic, ci este, să-l numesc așa, atitudinal, adică ține de moralitate. I se reproșează Olguței Vasilescu faptul că a avut declarații controversate, atacuri la persoană, că a folosit un limbaj nedemn de un om politic, și, mai ales, că a exercitat ,,presiuni asupra justiției”. Aceste aspecte reprezintă, după opinia mea, cele decisive în balanța motivării respingerii.

Toată opinia publică realizează cât este de slabă pregătirea profesională și cât este de subțire experiența membrilor cabinetului Dăncilă. Nu o dată s-a afirmat, și nu numai de către opoziție, că actualul guvern este cel mai slab din toată istoria României. Declarații aiuritoare, lipsa de rezultate, măsuri contradictorii, lipsa de coerență la nivel ministerial și guvernamental sunt numai câteva din reproșuri. Dar la toate acestea trebuie să fie adăugată cruciada anti-justiție și, în general, războiul împotriva statului de drept și vom avea nu numai imaginea unui guvern incompetent, dar mai ales a unui guvern ce atentează zilnic la siguranța națională a României și la integritatea Uniunii Eurpene.

Spuneam că este lăudabil accentul pus de președintele Iohannis, deși, trebuie recunoscut, vine foarte târziu. Toate acele condiții imputate Olguței Vasilescu ar fi trebuit să fie imputate fiecărui membru al guvernului. Mai mult, atacul împotriva statului de drept nu ar fi trebuit, și nu trebuie, să fie tolerat nici măcar de un președinte care are nevoie de sprijinul coaliției de guvernare ca să se asigure de un al doilea mandat la Cotroceni.

Desigur, înțeleapta zicală românească ,,mai bine mai târziu, decât niciodată” este binevenită și în acest caz. Poate că semnalul dat de președintele Iohannis, accentul pus pe pregătire și pe experiență și totodată nevoia de responsabilitate și de moralitate vor reuși să mai diminueze din daunele aduse societății de către membrii celui mai catastrofal guvern din istoria României.