Adrian Papahagi: “Abolish Whiteness!”

În fine, nu pricep cum a agresat-o Anglia pe acestă doamnă, crescută într-o Indie mai liberă decât România în care am copilărit mulți dintre noi până în 1989. Singura persecuție este o profesură la Cambridge, din câte înțeleg. Sunt curios ce altă civilizație își persecută străinii care o contestă cu posturi la marile universități.

Înțeleg că tot soiul de tipi, nu toți cu studii la Cambridge, au înjurat-o și amenințat-o pe Twitter pentru grozăviile scrise. Asta e. Când scrii așa ceva, e inevitabil să-i enervezi pe unii cu mai puțin acces la subtilitățile teoretice ale studiilor resentimentare, neo-marxiste. Oricum, Universitatea s-a solidarizat rapid cu ea, iar poliția și justiția îi vor pedepsi fără îndoială pe cei care au amenințat-o. Dar poate că asta și urmărea doamna aceasta: martiriu simbolic și recompense reale.

În ce mă privește, sunt dispus să empatizez cu oricine (ăsta-i cuvântul, asta-i moda, nu?, să empatizăm de dimineața până seara cu orice individ sau grup care își descoperă suferințe și tulburări reale sau istorice, în orice colț al planetei), dar nu sunt de-acord să-mi rescriu istoria, să-mi închid bisericile, să-mi selectez autorii, să-mi demolez monumentele pentru că se simt jigniți unii sau alții, ca această doamnă, Priyamvada Gopal, fiică de diplomați indieni, educată la Viena și profesoară de “literatură colonială și postcolonială, gen și feminism, marxism și studii critice despre rasă” – adică toate declinările toxice ale marxismului, pentru cei care au înțeles cum s-a transformat “lupta de clasă” în lupta de rasă și de “genuri”.

Voi regreta enorm dacă Anglia își va demola civilizația ca să-i facă pe plac doamnei Gopal. Sper că noi, ăștia mai înapoiați și mai puțin empatici, aici în România, vom rezista ispitei de a ne sinucide cultural fiindcă așa e la modă.