Umanismul ateu sau neopăgân este un antiumanism. Demnitatea omului vine din natura lui divină, din sufletul unic, irepetabil și nemuritor. Fără acestea, omul ar fi doar o maimuță goală și norocoasă, cum s-a mai spus, a cărei viață nu ar fi sfântă.
În Discursul despre demnitatea omului, Pico della Mirandola spunea că omul a fost pus în centrul creației, nici înger, nici animal, capabil de a urca angelic și de a coborî în animalic.
Umanismul ateu și noul păgânism evacuează îngerul și reduc omul la animal (de aici obsesia pentru trup și toate ale lui). Ignorând divinul, înjosesc umanul; exaltând animalul, relativizează sacralitatea vieții.
Lucrul acesta s-a văzut deja: sute de milioane de inocenți au fost lichidați de ateismul materialist al comunismului, de neopâgânismul nazist în lagăre, sau de sexomarxism încă înainte de naștere.
The blood-dimmed tide is loosed, and everywhere
The ceremony of innocence is drowned…