Adrian Papahagi. Binele – diafan și subțire

Cât de diafan și subtil e binele – transparent și insesizabil, ca aerul pe care îl respirăm firesc, fără sentimente de gratitudine, dar de care devenim conștienți, pentru câteva clipe agonizante, dacă ne lipsește. Inodor, incolor, invizibil, dar învăluitor și omniprezent.

În schimb răul – ce vâscos, ce greoi, ce puturos, ce parfumat! Plin de zgomot, de furie, proteic, mereu făcând irupție, agitându-ne, excitându-ne, amețindu-ne, antrenându-ne în nebuneasca lui frenezie.

Ne pregătim, iată, să trăim un Crăciun tulburat de eternul asalt al ticăloșilor asupra liniștii, avutului și păcii oamenilor de treabă. Așa lucrează borfașii: când suntem destinși și distrați, le crește șansa de a-și împlini fărădelegile.

În fond, Crăciunul nu e doar bucuria nașterii Celui Bun, ci și uciderea pruncilor, fuga și persecuția, sărăcia și disperarea. Sărbătoarea Adevărului e inseparabilă de asaltul minciunii, al ticăloșiei, al crimei.