Adrian Papahagi. Bucurați-vă și nu vă temeți!

Reflectez adesea la primele cuvinte ale lui Iisus, adresate celor două Marii, după Înviere: “Bucurați-vă” și “Nu vă temeți” (Matei 28, 9-10). Îngerul care deschisese mormântul gol le spusese doar “Nu vă temeți” (Matei 28, 5).

În primul rând, Iisus se arată mai întâi femeilor, a căror credință e mereu mai mare decât a bărbaților, fiindcă e mai miloasă și mai smerită. Ele au rămas lângă Cruce, ele au venit să viziteze mormântul în zorii celei de-a treia zile, așa că ele s-au învrednicit să-L vadă primele.

Îngerul coboară din cer ca un fulger și cutremură pământul. Paznicii mormântului cad ca morți, iar femeile veghetoare se sperie, căci “înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada” (Matei 28, 3). E firesc deci ca îngerul, care le vestește primul Învierea, să le îndemne să nu se teamă. Numinosul, o știm de la Rudolf Otto, este fascinant și înspăimântător totodată. “Ein jeder Engel ist schrecklich”, “fiecare înger e înspăimântător”, scria minunatul Rilke.

Femeile pleacă să vestească ucenicilor “cu frică şi cu bucurie mare” (Matei 28, 8). Rămăseseră cu frica în oase după arătarea îngerului, dar se bucurau, firește, de vestea Învierii.

Aceasta era starea lor când li se arată Iisus. Iar Mântuitorul alege să vorbească întâi bucuriei, nu fricii, fiindcă viața e bucurie. Poate că, dacă Steinhardt era musulman, scria Jurnalul fricii de Dumnezeu – așa, a scris Jurnalul fericirii.

Bucuria și neînfricarea, bucuria și îndrăzneala către Dumnezeu – iată primele porunci către umanitate ale lui Hristos Cel Înviat.

Nu există creștinism îndurerat, tenebros, ofilit, palid, scofâlcit, plângăcios, tânguitor, îndoliat sau fricos, conspiraționist, timorat – doar bucurie și curaj.

Bucurați-vă și voi, și nu vă temeți!