Adrian Papahagi. Capital

Piatra e capital. La sute de ani după ce a fost construit, acest castel Visconti, acum hotel, produce bani. Ce s-a construit în Italia medievală produce și acum.

Gândul e capital. Sute de mii de oameni, actori, regizori, tehnicieni de scenă, librari, editori, profesori (printre care mă număr) trăiesc din geniul lui Shakespeare. Ce s-a gândit în Londra elizabetană produce și acum.

Orice capital se naște din timp, idee și acțiune. Capitalismul este libertatea care permite gândului, geniului, muncii, efortului să genereze bani, prosperitate – nu o zi, ci sute de ani.

Comunismul, marxismul, stângismul sunt imbecilitatea de a considera capitalul nedreptate, geniul discriminare, bogăția furt și averea crimă. Ele confiscă libertatea, efortul, timpul investit în creație și muncă, deci viața oamenilor pentru utopia absurdă a egalității.

Sigur, nu toți oamenii se nasc Shakespeare sau Visconti, dar nu toți oamenii pot să genereze geniu, frumusețe, siguranță sau prosperitate pentru câteva secole. Civilizația majoră se face prin puțini, oricât de nedrept ar fi. Aceștia beneficiază de ea în mai mare măsură în primă instanță, dar în timp ea se extinde asupra tuturor.

Stânga e cancerul moral, impasul intelectual, blestemul politic al civilizației. E resentimentul în istorie, e mizeria și prostia la putere. Dați-i o țară pe mână și într-o generație o transformă în închisoarea foamei.