Adrian Papahagi: Ce ne învață Julius Caesar despre PSD

December 19th, 2018 [ Adrian Papahagi ] Cultura, Opinii, Politică comments

Mă pregătesc pentru ultimul curs înainte de Crăciun: Shakespeare, Julius Caesar. Am ajuns să cred că a înțelege în profunzime această piesă genială echivalează cu un masterat în științe politice, obținut însă mult mai agreabil.

“Omul cel mai adaptat temperamentului popular al nației sale câștigă”, scria Allan Bloom într-o analiză memorabilă (Shakespeare’s Politics, Chicago, 1981 (1964), p. 85). Așa se explică succesul populistului Marcus Antonius și eșecul principialului Brutus.

Iată ce nu înțelege de ani de zile opoziția la PSD. Nu poți învinge acest partid mulat pe toate defectele națiunii, tare intime și inavuabile, cu care cei mai mulți se simt totuși într-o oarecare măsură solidari, dacă nu încerci să te pliezi simetric pe virtuțile reale ale poporului român.

Miezul virtuților românești este un bun conservatorism social, o anume cuviință și, în primul rând poate, familismul.

PSD exacerbează acest sentiment, transformându-l în tribalism. În loc să atace familia, opoziția ar trebui să laude virtuțile ei ca laborator al solidarității naturale și deliberate, egoismul altruist al părinților față de copii, autoritatea naturală, ordinea și complementaritatea funcțiilor, acomodarea naturală a egoismelor în slujba unui destin comun.

PSD mimează creștinismul, cultivând de fapt mercantilismul și fariseismul în dauna virtuților. În loc să atace valorile creștine, opoziția ar trebui să le adopte sau măcar să le respecte, demascând și contracarând astfel impostura PSD.

PSD cultivă mita socială. În loc să pară nemiloasă cu săracii, opoziția ar trebui să explice virtuțile solidarității reale, voluntare și cele inerente capitalismului, care creează prosperitate și locuri de muncă pentru cât mai mulți.

PSD își trâmbițează prin toate goarnele naționalismul (de fapt masca rapacității antinaționale). În loc să maimuțărească Occidentul, din care nu au înțeles decât pojghița recentă predată la cursul de materialism dialectic al școlilor stângiste de științe politice, opoziția ar trebui să practice un patriotism luminos și să explice că aderența demnă dar fermă la Occident (cu toate defectele lui) este cea mai patriotică opțiune disponibilă.

În loc să-i citească pe inutilii Piketty, Krugman sau Slavoj Žižek, tinerii noștri salvatori ar profita mult mai mult de Julius Caesar a lui Shakespeare.