Parcurg de o oră, sistematic, rafturile de istorie, filozofie și literatură ale celei mai bune librării londoneze (Waterstone’s pe Gower Street).
O singură concluzie mi se impune: civilizația noastră e creștină – în asumare sau în contestare. Modul de a pune problemele e creștin.
Referențialul, imaginarul, metafizica, vocabularul, sociologia, politicul, dreptul sunt creștine. Imaginea noastră despre noi înșine e creștină. Contestarea creștinismului se face în termenii lui, cu categoriile lui.
Hristos e referința ultimă. Istoria e ireversibil împărțită în două: înainte și după El. Nu există decât două atitudini: cristică și anticristică, cu toate infinitele nuanțe și dozaje datorate faptului că nu suntem nici îngeri, nici demoni.