Adrian Papahagi. Despre identitate

Id-idem-identitas: acela-același-identitate. Identitatea implică alteritatea, și nu doar ca joc etimologic. Poți avea o identitate doar fiindcă ești diferit de ceilalți; ceilalți pot avea identitatea lor doar fiindcă tu o ai pe a ta. Nu poți cere unui om să renunțe la identitatea sa, dar să o respecte pe a celorlalți.

Așadar, ce vrea stângismul confuz și ilogic: exacerbarea sau estomparea identității?

Dacă socotește că nu există decât o rasă umană, de ce impune preferințe rasiale, “affirmative action”, de ce întreține lupta de rase, în paradigma marxistă consacrată (rasa albă asupritoare, celelalte rase oropsite)? Dacă e împotriva rasismului (ca orice bun creștin), de ce întreține isteria identitară rasială?

Dacă e de părere că există mai multe “genuri” și relativizează categoriile de bărbat și femeie, de ce vrea “cote de gen” pentru femei? Dar dacă bărbații care vor să avanseze în carieră se vor declara femei pentru a profita de cotele de gen, așa cum se consideră femei pentru a câștiga probe sportive împotriva femeilor?

Dacă e împotriva identității religioase și pentru secularism (numit printr-un abuz lexical “laicitate”), de ce acuză de islamofobie pe oricine se opune islamizării? Dacă sprijină dreptul musulmanilor de a-și afirma identitatea în lumea creștină, de ce nu sprijină și creștinii în afirmarea propriei identități?