De ce sunt relevanți unii intelectuali (iar alții nu, ceea ce-i enervează la culme pe aceștia din urmă)?
Fiindcă ideile lor sunt relevante și modul în care le articulează este pertinent.
Fiindcă mii, zeci de mii sau milioane de oameni își recunosc în cele scrise de ei gândul nerostit și credința incomplet articulată.
Fiindcă oferă structură gândirii altora, fiindcă se uită la lume “pieziș și straniu”, vorba lui Poe, și văd ceea ce altora le scapă.
Fiindcă sunt vii, iar prin asta interpelează. Viața, inclusiv cea a spiritului, exercită o atracție irezistibilă (veți fi mirați câți oameni morți spiritual produc maculatură).
Fiindcă nu se lasă închiși în clișee, nu se pliază pe doctrine oficiale, nu își aservesc gândirea modei dominante sau unui scop practic, ci urmează o logică, indiferent de paguba personală.
Fiindcă sunt cinstiți cu sine, cu gândul și cu ceilalți – chiar cu riscul marginalizării.
Fiindcă au curajul rostirii, cu riscul de a deveni obiectul deriziunii rânjiților dezarticulați, scremuților constipați, boilor solemni și pontifilor gândirii captive.