Adrian Papahagi. M-am săturat de autodenigrarea națională.

M-am săturat de autodenigrarea națională.

În ultima săptămână am descoperit licee care arătau impecabil, copii drăguți, bine și decent îmbrăcați, interesați și cuviincioși, profesori sufletiști și competenți. N-am văzut nicio umbră de delăsare sau depravare în colegiile vizitate.

Am văzut biserici respectate și implicate în comunitățile lor, și am observat cum se împletesc perfect slujirea, misiunea, cultura înaltă și administrația impecabilă.

Am trecut prin orașe care cresc, am circulat pe drumuri bine asfaltate și marcate. Sigur, avem mii de kilometri de autostrăzi de construit, dar nu mai dăm în gropi.

Am văzut în centrul Iașului sau pe malul Mureșului oameni destinși, bucurându-se de pace, de viață, de copii, de o bere bună și de soarele intermitent.

Am descoperit preoți poligloți, formați la Roma și Paris, traducători din greaca veche, întreprinzători ajunși la un nivel de bunăstare care îi predispune spre consumul cultural, antreprenori culturali eficienți și psihiatri pasionați de fotografie până la subtilitate artistică.

Am ascultat la volan Radio România Cultural și am aflat despre un festival de compoziție care se desfășoară în aceste zile la București. Am fost încântat de rafinamentul compozitorului Prof. Dan Dediu.

Am urmărit frânturi din ultimul film al lui Cristi Puiu, splendid filmat și jucat (în franceză, după Soloviov). Abia aștept răgazul pentru a-l privi în întregime.

Am cinat într-un restaurant rafinat, unde maestru bucătar era un fost polițist, specializat în Franța și Italia.

Am citit o carte excelentă a unui scriitor contemporan, librar la Cluj – urmuziană pe alocuri, joyceană fără afectare, filozofică și ludică, lipsită de pornografia dizgrațioasă a scriitorilor care biciuiesc flasc cadavrul simțurilor. Cumpărați “S” de Stelian Müller!

Sigur, poți să stai cu nasul numai în televiziunile de scandal și să trăiești într-o continuă isterie indusă. Dar poți și să remarci că există o Românie frumoasă, normală, inteligentă, harnică, prosperă, cuviincioasă, care se dezvoltă, se renovează și chiar se rafinează în continuu.