• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Adrian Papahagi. Pentru doamna Mungiu-Pippidi, e șic să-ți bați joc de Hristos , dar fără obscenități la adresa PSD
Adrian Papahagi. Pentru doamna Mungiu-Pippidi, e șic să-ți bați joc de Hristos , dar fără obscenități la adresa PSD
Home
Debate

Adrian Papahagi. Pentru doamna Mungiu-Pippidi, e șic să-ți bați joc de Hristos , dar fără obscenități la adresa PSD

August 4th, 2018 [ Adrian Papahagi ] [ Adrian Papahagi ] Debate comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Într-un text delirant și plin de injurii la adresa românilor din diaspora, doamna Mungiu-Pippidi se preface ofensată de prefixul de patru litere lipit cu superglue de PSD și spune că habar nu are ce înseamnă cuvântul, fiindcă D.Sa nu a crescut în mahala și e prea fină pentru așa vulgarități.

Asta nu a împiedicat-o să reprezinte grafic, pe scenă, acțiunea denumită de acele patru litere, în abjecta ei piesă „Evangheliștii” (blasfemia îi privea pe Hristos și pe o amantă scornită de marea dramaturgă și gânditoare politică).

Pentru doamna Mungiu-Pippidi, e șic să-ți bați joc de Hristos (că doar nu e impecabil, ca Ponta), dar fără obscenități la adresa PSD, vă rog!

Iată cronica mea la piesa Evangheliștii, scrisă prin 2005.

Desfrânata cea mare și Trupul lui Hristos

-Despre Evangheliștii Alinei Mungiu-Pippidi

La începutul acestei luni a fost pusă în scenă la Iași, cu mare tam-tam, piesa Evangheliștii a Alinei Mungiu-Pippidi. Piesa și montarea ei au suscitat fără întârziere proteste ale lumii creștine din România, începând cu Patriarhul Teoctist și Monseniorul Robu, care le-au acuzat de blasfemie. Se pare că mulți actori au refuzat să joace în această piesă scrisă în 1992, oripilați de amploarea blasfemiei. Cu toată îndelunga reticență a lumii teatrale, Evangheliștii a fost totuși premiată în 1993 de UNITER și publicată de Unitext, editura acesteia, într-un volum colectiv în 1993, în 1997 și într-un volum în limba franceză intitulat Après la censure, pe care nu l-am văzut. Referințele mele vor fi la ediția din 1997.

Trebuie spus de la bun început că nu contest dreptul nimănui de a scrie și publica orice. Literatura și scena contemporană sunt dominate de pornografi, lipsiți total de talent pe deasupra. Câtă vreme literele românești vor produce în principal agramați obsedați sexual, stau însă liniștit. De temut sunt doar canaliile de geniu, nu trepădușii!

Totuși, Alina Mungiu este una din personalitățile vizibile, poli-premiate și arhi-promovate din România, bucurându-se de o largă audiență. Mi-am călcat așadar pe inimă și am citit Evangheliștii, înfiorându-mă la fiecare pagină de violența urii anticreștine a autoarei. Piesa este pusă sub semnul unui citat din Cioran, în care filozoful consideră istoria Bisericii lui Hristos ca o „aventură infamă”. Și pentru Mungiu, Evangheliile sunt un „instrument de cucerire” (scena IV, p. 69), Apostolul Pavel e „un fanatic care caută să ademenească oamenii în sânul unei noi secte” (scena III, p. 65), iar istoria Bisericii e o lungă suferință impusă umanității pentru o „parabolă proastă”.
Citită în această cheie de un autor care în mod evident nu are acces la sacru și calcă în picioare tainele ce le-ntâlnește, Evangheliile nu sunt un text inspirat, ci o istorie aberantă, plină de contradicții, fapt pe care Mungiu îl explică într-un mod surprinzător în piesă. Iată pe scurt intriga acesteia: Pavel, un sectant evreu, îi comandă sofistului Cherintos din Antiohia, undeva în deceniul șapte al erei creștine, o lucrare despre viața unui prooroc evreu. Cherintos le cere discipolilor săi, Ioan, Luca, Marcu și Matei să redacteze fiecare această istorie după relatările Povestitorului care-l însoțește pe Pavel, și care se va dovedi a fi Isus. În timpul redactării, Isus profită de sejurul său în Antiohia spre a se îndrăgosti de ibovnica lui Cherintos, Elena, un fel de vestală-curtezană. Deși au rețineri față de Pavel, sofistul și elevii săi produc textele cerute. În Antiohia apare episodic și Petru, care-l acuză pe Pavel că l-a confiscat pe Învățătorul lor. În fine, când cele patru texte sunt terminate, Pavel organizează o ultimă cină, în care îi otrăvește pe toți cei de față, cu excepția lui Isus. Isus suferă mai ales de pierderea amantei Elena dar, după un schimb de replici, Pavel îi scurtează suferința înfigându-i pumnalul în spate. Pavel pleacă cu evangheliile pline de minciuni; cum toți sunt morți, nimeni nu-l va putea da în vileag și-și va putea pune în aplicare visul de mărire. Isus învie și o ia în brațe pe amanta sa moartă, parafrazând cuvintele de pe cruce: „Astă seară vei fi cu mine în Rai”… unde probabil vor continua să facă dragoste.
Vedem așadar că Alina Mungiu se ia la trântă cu Biserica și cu tradiția evanghelică și apostolică, nu cu blândul Isus!

Umanizat până la dezdumnezeire, Hristos este un omuleț laș, care a fugit de răstignire (în locul lui a fost răstignit Barabas), primind și punga cu arginți oferită de Iuda. El nu face minuni, iar când vrea să-l recâștige pe Petru se folosește de un tertip pentru a merge pe apă. Principala calitate a acestui profet „puțin rătăcit” (scena II, p. 63) este dragostea, cuvânt interpretat după puterile autoarei. Citit în cheie sexuală, Fiul Omului e pe placul lui Mungiu: el se îndrăgostește de Elena, așa cum fusese amantul Mariei Magdalena (aici Mungiu îl devansează pe Dan Brown). Într-adevăr, una din obsesiile autoarei, exprimată într-un limbaj elevat, este dacă personajul masculin „a avut-o” pe cutare femeie (scena I, p. 57; scena II, p. 60, etc.). Ei bine, Isus „le-a avut” pe amândouă!

În piesa infamantă a Alinei Mungiu, totul se transformă în ceea ce preocupă cel mai mult lumea noastră deicidă: sexul și puterea. Evangheliile sunt scrise de cei patru discipoli pentru a-i permite lui Pavel să-și creeze o organizație puternică și hegemonică. După cum realizează iubăreața Elena, „pentru fiecare cuvânt pe care Ioan îl mâzgălește acolo după chef, fanaticii vor tăia capete și vor răstigni oameni” (sc. III, p. 65). Cum nimic din ce scrie în Evanghelii nu e adevărat, ci totul e o născocire propagandistică, tainele sunt bălăcărite de Mungiu într-un mod abject. De pildă, Ioan ne spune, în scena II, că „tocmai îl împerechez pe Dumnezeu cu o fecioară măritată”; în scena VI aflăm că Fecioara Maria a fost „o târfă”.

Scena VI este un bun exemplu al talentului Alinei Mungiu: stil sforăitor, ca o ședință de partid, sloganuri stângiste de genul „ordinea pe care vrei s-o instaurezi este pur masculină, nu are nimic femeiesc în ea”! Se vede din prima clipă teza, personajele n-au nici o adâncime. Totul e slogan, când nu e incultură („ziloți” în loc de „zeloți”, p. 58, „grotească”, p. 80), anacronism (Pavel e un „călugăr”, p. 93; discipolii înjură cu „la dracu”, p. 68, vorbesc de „biserici”, p. 71 și fac „seminar”, p. 69) sau nonsens (piesa se întâmplă în anii 60-70, când un Crist sexagenar e cu gândul la sex, iar Pavel, care la vremea aceea era la Roma sau murise deja, se plimbă prin Orientul Mijlociu).

Spațiul scurt și dezgustul nu-mi permit să insist mai mult asupra piesei. Din cronici aflu că punerea în scenă a îngroșat pornografia deja existentă: în scena V, Elena îi sărută picioarele lui Isus, dar didascaliile ne spun că „nu e un sărut umil, ci unul rafinat, sexual. […] Sărutările urcă mai sus de genunchi, părul ei le ascunde.” Era de așteptat ca textul impertinent și punerea în scenă și mai jegoasă, și mai batjocoritoare să stârnească entuziasmul publicului. Treaba lor.

Fiecare este liber să scrie ce vrea, să vadă ce vrea, să gândească ce vrea. În ochii mei și, bănuiesc, ai oricărui creștin, piesa Evangheliștii o descalifică definitiv pe Alina Mungiu. Ea ne demonstrează că noua generație de umaniști și dreptomiști sunt mai înrăiți decât vechii comuniști ca Iliescu, care măcar de ochii lumii se duc la biserică de Paști și-și fac cruce. Când trupele de desant ale ofensivei anticreștine vor fi cucerit toate gazetele, televiziunile, universitățile, va fi prea târziu să ne mai plângem. Dar ascensiunea Alinelor Mungiu poate încă să fie oprită de cei 90% de creștini din această țară, pentru care texte ca Evangheliștii sunt mai mult decât o înjurătură de mamă. Până atunci, îmi spun în gândul meu: „Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne”.

  • Tags
  • halucinant
  • halucinație
  • Mungiu
  • PSD

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Vladimir Tismaneanu: Exilul si imparatia
Previous article Marian Zulean. Prostia: un risc la adresa securității naționale
[ Adrian Papahagi ]

[ Adrian Papahagi ]

Filolog medievist, conf. dr. la UBB Cluj.

Related Posts

Ortodoxia ca factor geopolitic în contextul provocărilor modernității
January 26th, 2021

Ortodoxia ca factor geopolitic în contextul provocărilor modernității

Bogdan Glăvan. Frica este irațională
January 25th, 2021

Bogdan Glăvan. Frica este irațională

Virgil Iordache. Fapte în Adevăr. Note de lectură la ”Maladia ideologiei şi terapia Adevărului”
January 25th, 2021

Virgil Iordache. Fapte în Adevăr. Note de lectură la ”Maladia ideologiei şi terapia Adevărului”

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Fragment din Immanuel Kant, „Spre pacea eternă. Un proiect filosofic” Uncategorized

Fragment din Immanuel Kant, „Spre pacea eternă. Un proiect filosofic”

Jan 26th, 2021
Ortodoxia ca factor geopolitic în contextul provocărilor modernității Cultură

Ortodoxia ca factor geopolitic în contextul provocărilor modernității

Jan 26th, 2021
Cristian Pătrășconiu. 33 de motive pentru a (re) citi Omul recent Cultura

Cristian Pătrășconiu. 33 de motive pentru a (re) citi Omul recent

Jan 26th, 2021
Lupta pana la capat: Te astepti sa fie vorba de unitati de elita. Nu este adevarat... Istorie

Lupta pana la capat: Te astepti sa fie vorba de unitati de elita. Nu este adevarat...

Jan 26th, 2021
Bogdan Glăvan. Frica este irațională Debate

Bogdan Glăvan. Frica este irațională

Jan 25th, 2021
Virgil Iordache. Fapte în Adevăr. Note de lectură la ”Maladia ideologiei şi terapia Adevărului” Debate

Virgil Iordache. Fapte în Adevăr. Note de lectură la ”Maladia ideologiei şi terapia Adevărului”

Jan 25th, 2021
Pe Disney+, copiii nu mai pot urmări „Peter Pan” sau „Pisicile aristocrate” pentru a nu se expune „modurilor de reprezentare învechite sau peiorative ale minorităților” Cultură

Pe Disney+, copiii nu mai pot urmări „Peter Pan” sau „Pisicile aristocrate” pentru a nu se expune „modurilor de reprezentare învechite sau peiorative ale minorităților”

Jan 25th, 2021
Ne distruge tehnologia din ziua de azi memoria? Debate

Ne distruge tehnologia din ziua de azi memoria?

Jan 25th, 2021
Alexandru Călinescu: Artele la control Cultură

Alexandru Călinescu: Artele la control

Jan 25th, 2021
Pe marginea unei provocări formulate de domnul Teodor Baconschi. Este teoria critică calea României către tradiția occidentală? Debate

Pe marginea unei provocări formulate de domnul Teodor Baconschi. Este teoria critică calea României către tradiția occidentală?

Jan 25th, 2021
O teorie: Pana sa-i mintim si manipulam pe altii, ne auto-mintim si auto-manipulam... Focus

O teorie: Pana sa-i mintim si manipulam pe altii, ne auto-mintim si auto-manipulam...

Jan 25th, 2021
Câteva fragmente din „Teoria râsului”, de Henri Bergson Filozofie

Câteva fragmente din „Teoria râsului”, de Henri Bergson

Jan 24th, 2021
„Middlemarch” & raţiunile inimii Cultură

„Middlemarch” & raţiunile inimii

Jan 24th, 2021
Despre schimbare doar de dragul schimbării Educație

Despre schimbare doar de dragul schimbării

Jan 24th, 2021
Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Alain Juppé. Patru decenii de loialitate. Partea II Debate

Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Alain Juppé. Patru decenii de loialitate. Partea II

Jan 24th, 2021
Daniel Uncu. Până când vom rezista ? Debate

Daniel Uncu. Până când vom rezista ?

Jan 24th, 2021
D. P. Aligica: Neototalitarianismul contemporan vizeaza libertatea de expresie; in absenta ei, votarea nu-i incurca si va fi mentinuta... Filozofie politică

D. P. Aligica: Neototalitarianismul contemporan vizeaza libertatea de expresie; in absenta ei, votarea nu-i incurca si va fi mentinuta...

Jan 24th, 2021
Christina Zarifopol-Illias: Alte povesti ale doamnelor si domnilor din Bucuresti: "Strada Palade 23" Societate

Christina Zarifopol-Illias: Alte povesti ale doamnelor si domnilor din Bucuresti: "Strada Palade 23"

Jan 23rd, 2021
Cetățeanul dependent Societate

Cetățeanul dependent

Jan 23rd, 2021
Câteva intuiții matematice pentru noțiuni teologice (partea I) Cultură

Câteva intuiții matematice pentru noțiuni teologice (partea I)

Jan 23rd, 2021
C. A. Rosetti: A cugeta este a urzi. Ca sa fiu urzitor trebuie sa fiu liber.... Istoria ideilor

C. A. Rosetti: A cugeta este a urzi. Ca sa fiu urzitor trebuie sa fiu liber....

Jan 23rd, 2021
I. D. Sîrbu: Pe pielea lor se va vedea cat de lasi, milogi, concesivi si tradatori pot sa fie fiii liberalismului si nepotii declaratiei drepturilor omului... Literatură

I. D. Sîrbu: Pe pielea lor se va vedea cat de lasi, milogi, concesivi si tradatori pot sa fie fiii liberalismului si nepotii declaratiei drepturilor omului...

Jan 23rd, 2021
Calea mai puțin bătătorită a lui Clarence Thomas Politică

Calea mai puțin bătătorită a lui Clarence Thomas

Jan 22nd, 2021
Florin Cojocariu: Ce se întâmplă acum in SUA e cu totul ieșit din comun Politică

Florin Cojocariu: Ce se întâmplă acum in SUA e cu totul ieșit din comun

Jan 22nd, 2021
Czesław Miłosz: „Ținutul Ulro”. Fragmente Cultură

Czesław Miłosz: „Ținutul Ulro”. Fragmente

Jan 22nd, 2021
„Civilizația” lui Kenneth Clark după 50 de ani Cultură

„Civilizația” lui Kenneth Clark după 50 de ani

Jan 22nd, 2021
Episcopul Ignatie al Hușilor. O mică persiflare (conservatoare) Opinii

Episcopul Ignatie al Hușilor. O mică persiflare (conservatoare)

Jan 22nd, 2021
Bogdan Călinescu. A gândi liber Debate

Bogdan Călinescu. A gândi liber

Jan 22nd, 2021
O imagine. Două coloane. Despre violențele din Statele Unite Politică

O imagine. Două coloane. Despre violențele din Statele Unite

Jan 22nd, 2021
Silviu Man. TEHNOCALIPSA DUPĂ ELON ŞI ALTE CÂTEVA PROFEŢII „SECULARE” ALTFEL

Silviu Man. TEHNOCALIPSA DUPĂ ELON ŞI ALTE CÂTEVA PROFEŢII „SECULARE”

Jan 22nd, 2021
P. J. Proudhon: A fi guvernat ALTFEL

P. J. Proudhon: A fi guvernat

Jan 22nd, 2021
Dragos Paul Aligica. Noi nu am avut de ales: A fost simplu. Generatia urmatoare insa are... Educație

Dragos Paul Aligica. Noi nu am avut de ales: A fost simplu. Generatia urmatoare insa are...

Jan 22nd, 2021
Rețeaua – cea mai recentă utopie Debate

Rețeaua – cea mai recentă utopie

Jan 21st, 2021
Boemul și revoluționarul Cultură

Boemul și revoluționarul

Jan 21st, 2021
Alexandru Lăzescu. Riscuri și costuri pandemice Opinii

Alexandru Lăzescu. Riscuri și costuri pandemice

Jan 21st, 2021
Bogdan Călinescu. Despre Trump, cu luciditate și obiectivitate Opinii

Bogdan Călinescu. Despre Trump, cu luciditate și obiectivitate

Jan 21st, 2021
Melania Cincea. Dandy mârâind la „câinele alfa” Opinii

Melania Cincea. Dandy mârâind la „câinele alfa”

Jan 21st, 2021
Marcela Țușcă: "Aici prezintă Domnul Țușcă Petrică" Istorie

Marcela Țușcă: "Aici prezintă Domnul Țușcă Petrică"

Jan 21st, 2021
Dragoș Paul Aligică: Si astfel vom avea din nou două categorii, două clase, două tipuri umane... Cultură

Dragoș Paul Aligică: Si astfel vom avea din nou două categorii, două clase, două tipuri umane...

Jan 21st, 2021
Tanarul Eliade: o excursie de grup absolut -dar absolut- memorabila! Istoria ideilor

Tanarul Eliade: o excursie de grup absolut -dar absolut- memorabila!

Jan 21st, 2021
O scrisoare de la Ion D. Sîrbu către Liviu Rusu Cultura

O scrisoare de la Ion D. Sîrbu către Liviu Rusu

Jan 20th, 2021
Despre Sinele ca poveste: Suntem noi oare numai propriile noastre povești? Filozofie

Despre Sinele ca poveste: Suntem noi oare numai propriile noastre povești?

Jan 20th, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.