Adrian Papahagi. Probabil în 2030

În România putem încă să scriem ce credem. Probabil că ne vor persecuta în 2030 pentru cele scrise acum.

– Papahagi, obscurantistule, haterule, recunoști că ai jignit poporu’ muncitor?

– Nu.

– N-ai elogiat tu “superioritatea genealogică”?

– Nu, am remarcat doar că ea există. Unii oameni se nasc prinți, milionari sau moștenitori ai unor nume ilustre, alții nu – și pot fi supărați din pricina asta. Prejigniții sunt oricum supărați pe realitate. Dacă te naști ca fiu al unui actor celebru, beneficiezi de superioritate genealogică. Dacă ești Hamlet, ești superior ca naștere lui Guildenstern. Sigur, poți fi fiul unui actor celebru, dar prost grămadă. Poți fi și fiul unui filolog de seamă, chiar prieten cu actorul celebru, și să fii prost. Cu toții putem fi proști – în chip esențial sau ocazional.

– Deci recunoști.

– Ce să recunosc? Că încerc să descriu realitatea dincolo de ideologie?

– Nu insista, tâlharule! Fă-ți autocritica! Vrei să citesc tot rechizitoriul? Ai fost văzut circulând cu mașina, în loc de trotinetă. Mănânci carne. În loc de maindfulnăs, te duci la liturghie. La cursuri, ai vorbit studenților despre masculi morți, suprematiști albi ca Ciosăr și Șecspir. În timpul liber, faci propagandă obscurantistă, vinzi la colț de stradă opiu poporului, vrei să resuscitezi inchiziția, îndemni oamenii la cruciadă târzie, vrei să răstorni domnia Rațiunii. Ai refuzat să folosești pronumele indistinct “ela”. Ai susținut public familia burgheză și asuprirea omului de către om. Ai întinat numele marxismului, corcindu-l cu sexul. Multe denunțuri anonime susțin ca tu l-ai lichidat pe Galileu. Galileu, o Galileu!Recunoaște!

– Recunosc tot, vreau să dorm.