![[ Marginalia ] etc.](https://www.marginaliaetc.ro/wp-content/uploads/2018/05/Marginalia-logo-mobile.png){kind=logo}
![[ Marginalia ] etc.](https://www.marginaliaetc.ro/wp-content/uploads/2018/05/Marginalia-logo.png){kind=logo}
Asaltul împotriva statului de drept coordonat de “gruparea infracțională organizată” a PSD, cum bine și-a numit Ioan Rus partidul, îmi aduce aminte de lupta disperată a verii lui 2012.
Încleștarea acelei veri a fost poate mai ingrată și mai grea decât cea a verii care ne așteaptă. Aveam de apărat nu doar niște principii luminoase (statul de drept, independența justiției, lupta anticorupție, democrația, libertatea de expresie, occidentalizarea României), ci și pasivul politic al altora, de care nu eram responsabili.
Am fost atunci printre cei care s-au luptat în piețe, la mitinguri, în scris, în platourile de televiziuni și în tribunale cu un Ponta mai puternic decât e Dragnea azi. “Golden boy” al PSD și al serviciilor, Ponta era prim-ministru în funcție, nu obligat să guverneze prin interpuși, ca Dragnea; era tânăr și înzestrat cu o obrăznicie oarecum carismatică, nu trecut și aproape învins ca Dragnea; nu avea nicio condamnare penală și nici măcar plagiatul nu și-l recunoscuse, în timp ce Dragnea e la a doua condamnare. USL îngenunchease deja statul de drept și suspendase președintele; acum încă se chinuie. PNL era alături de PSD, Crin Antonescu era instalat la Cotroceni și avea toate șansele să fie ales în acea funcție, în timp ce Dragnea știe că nu poate candida la președinție. Lumea nu ieșea spontan în stradă, ca acum, iar manifestanții de azi fie nu se manifestaseră încă, fie scandau “toate partidele, aceeași mizerie”.
Am câștigat acea luptă; vom câștiga și azi, căci Dragnea nu are forța fostului premier Ponta, Tăriceanu nu are popularitatea lui Crin Antonescu și întregul PNL de partea lui, președintele nu este demis, ci activ și îngrijorat la Cotroceni, o parte din televiziunile sistemului s-au dat cu poporul, iar activiștii civici au înțeles în sfârșit că nu toate partidele sunt aceeași mizerie, ci partidul lui Dragnea a fost mereu cea mai mare mizerie.
Un singur lucru nu trebuie subestimat: disperarea lui Dragnea. A noastră e, totuși, mai mare.
