Trebuie reglementat clar ce sunt Facebook, Google-YouTube, Twitter etc.
Platforme publicistice, cu politică editorială, ca New York Times sau CNN? Atunci au dreptul să accepte sau să refuze producții, chiar dacă acestea nu încalcă legea (pornografie, terorism etc.), dar sunt obligate să semneze contracte individuale pe drepturi de autor cu fiecare om care creează conținut, aducându-le public și producând bani.
Sunt furnizori de servicii de comunicații? Atunci sunt obligate să fie neutre față de utilizatori. Pot închide conturi doar dacă justiția emite mandat.
Actualmente, acești coloși funcționează într-un vid legislativ, acționând ca furnizori neutri de servicii, dar operând politici editoriale ilegale, în virtutea unor regulamente sui generis, partizane și opace, care, la o adică, contravin drepturilor omului și libertăților civile.
În fine, am văzut chiar la oameni pe care îi consideram vag inteligenți (nu neapărat și onești intelectual, ce-i drept) comparații între Facebook sau Twitter care-l cenzurează pe Trump și cofetarul creștin care a refuzat să confecționeze un tort pentru o nuntă gay. E discutabil refuzul cofetierului (înțeleg ca un preot să refuze oficierea unei nunți gay, dar nu văd cu ce te-ar afecta moral să fabrici un tort pentru niște clienți ca oricare alții), dar situațiile nu sunt comparabile. Ca să fie comparabile, ar trebui ca acel cofetar să dețină cam 40% din cofetăriile lumii, iar clienții să fi băgat ani de zile făină și ouă în cofetăria aceea, și să-i fi procurat o vastă clientelă, iar la urmă cofetarul să le confiște materia primă și să le refuze tortul. Nu orice e comparabil cu orice.