Așa cum nu putem permite negarea Holocaustului sau relativizarea ororii naziste, nu putem trata cu lejeritate nici reșaparea ideilor comuniste. Nu e nimic visător, idealist, tineresc sau generos în aberațiile care au nenorocit sute de milioane de oameni, timp de trei generații.
Oricine are reverii comunistoide trebuie să se aștepte, măcar în țările care au suferit sub comunism, la un val legitim de indignare.
Egalitarismul este confiscator. La proprietate se renunță doar voluntar, din filantropie sau ascetism, sau forțat, prin expropriere violentă. Primul tip de renunțare ține de sfera personală și nu are relevanță în discursul public, al doilea e totalitar și trebuie condamnat.
Mă întristează compatrioții mimetici, care au absorbit marxismul încă la modă în Occident, uitând de experiența traumatică a propriei națiuni.