Am intrat în politică în vara lui 2012 (și m-am reîntors la carte în 2015). Atunci, ca acum, justiția și statul de drept erau sub atac. Situația era însă mult mai gravă: USL (PSD+PNL) avea o majoritate mai amplă decât PSD+ALDE, președintele fusese suspendat, lumea detesta opoziția de atunci (PDL, care abia ieșise de la guvernare), iar partidele noi se nășteau cu greu.
Împreună cu Mihai Neamțu, am scris în acea vară fierbinte un manifest al credinței noastre politice. Nu aș schimba niciun cuvânt, șase ani mai târziu. Reiau textul aici, fiindcă în politica românească se vorbește prea mult de oameni și prea puțin de principii și valori.
Cei care au răbdare și chef, pot să ne urmărească în direct în seara aceasta, între 20:30-21:20, pe pagina de facebook a lui Mihai Neamțu (eu sunt blocat încă o săptămână). Vom vorbi despre valorile dreptei, dezvoltând și nuanțând ce am scris împreună în iulie 2012.
***
Credem în Dumnezeu. Oricât de amnezic ar fi acest veac, n-am uitat că Europa s-a născut creștină. Revelația biblică a schimbat fața lumii greco-romane, împlinind toate vechile așteptări ale oamenilor care, secole la rândul, au suferit sub despotism, sărăcie și minciună. În modernitatea clasică, drepturile omului au apărut ca o transpunere în logică seculară a egalei demnități a tuturor oamenilor, săraci sau bogați, în fața lui Dumnezeu.
Credem în libertate. Creștini fiind, nu credem în libertatea individului egoist, legat de societate printr-un contract formal și angajat într-o bezmetică căutare a fericirii personale, ruptă de ceilalți. Comunitatea adevărată nu se naște doar prin acțiunea conjugată a unor mâini invizibile: e nevoie de etosul slujirii, de compasiune și, să nu evităm cuvintele mari, de dragostea de patrie… O comunitate vie nu este o asociație între indivizi atomizați, aduși laolaltă doar pe baze contractuale, seci, fără un suflu cald și personal. Trăinicia națiunii române n-ar fi existat în absența sacrificiului.
Credem așadar în libertatea responsabilă, în libertatea solidară. Credem într-o libertate care, fără constrângeri exterioare, își descoperă potențialul și vocația creativă. Iar scopul ultim al libertății (și al virtuții) este binele. Nu doar binele propriu, ci binele comun, binele împărtășit, binele care se revarsă asupra tuturor.
Credem în competiție, muncă şi economie de piață. Lenea degradează omul. Hărnicia aduce profit și performanță economică. Evident, credem și în compasiune, dar filantropia adevărată se exprimă liber. Susținem modernizarea tehnologică a societății, dar în deplin respect pentru caracterul sacrosanct al vieții.
Credem așadar într-un stat minimal și în indivizi liberi și puternici, în familii armonioase și prospere. Respingem aroganța celor care pretind să definească din jilțul birocratului adevăratele nevoi ale națiunii.
Credem în familie, locul unde învățăm binele și răul, responsabilitatea pentru copii, cinstirea părinților și respectul pentru înaintași. Fără familii prospere, România riscă depresia colectivă și pustiirea demografică.
Credem în unitatea de limbă a românilor de pretutindeni. Cultura, istoria și memoria este ceea ce ne leagă.
Credem în unitatea dreptei, deși nu ne vom încurca în etichete sociologizante. Ajungă-ne prin cîte isme ne-a purtat, în marș forțat, modernitatea! În loc de orice melting pot, vom prefera să vorbim despre o largă mișcare populară, îndrăgostită de libertate, în care se regăsesc toți cei care au identificat corect inamicul comun.
Acest inamic are un chip, și nu ne vom feri astăzi să-i pronunțăm numele.
Adversarul prosperității economice este corupția, risipa resurselor și înglodarea în datorii. Dușmanul libertăților individuale este feudalismul politic și colectivismul etatist, pretenția birocraților de-a guverna mințile concetățenilor noștri, de la grădiniță și școala primară până la senectute. Uzurpatoarea familiei și a demnității persoanei este ideologia neo-marxistă și materialismul, care reduc omul la nivelul instinctelor, în absența unui orizont vertical, sacru și transcendent. Rădăcinile decenței civice sunt morale, după cum viața spiritului e solul hrănitor al eticului.