Adrian Papahagi: Vive la France!

Concetățenii noștri par să fi obosit de tradiționala francofonie. Cum nuanțele sunt semn de slăbiciune, vechea și entuziasta francofilie a fost înlocuită cu o nouă și tenace francofobie. Tot românul, devenit azi anglo- și americanofil, cum cere moda, a înlocuit franțuzismele cu accent dâmbovițean cu anglicismele la fel de aproximative. Majoritatea concetățenilor au uitat, în an jubiliar, ce datorează România Mare Franței; au uitat că, fără eroismul francez din 1914-1918, Transilvania era azi pământ unguresc. Pradă anglofoniei ambiente (poliglosia și europenismul sunt suspecte), unii cred că mareșalul Foch este vreun american – “Marshall Foch”, cum scria cineva pe Facebook. (Orice e străin se pronunță obligatoriu cu accent englez în România – de exemplu, Auchan se citește ca ocean în engleză).

Deși majoritatea conaționalilor noștri au doar idei vagi despre cultura franceză (ca, de altminteri, și despre cele anglofone), asta nu-i împiedică să aibă păreri ferme și sentimente puternice. De la înălțimea culturii lor, știu ei că Franța e o țară decadentă și descreștinată. Noroc că rămân ei să apere creștinismul, în varianta troglodit-încruntată, alături de tov. Putin.

Cei care comentau rasist unsprezecele francez ar fi putut urmări în același timp cu finala Cupei Mondiale, pe televiziunea franco-germană Arte, un superb concert cu Stabat Mater al lui Pergolesi, interpretat de corul de copii al Operei Franceze, în neverosimila Sainte Chapelle. Asta e: pe lângă capacitatea de a atrage talentele (dar și multe din problemele) Africii, Franța mai dispune și de o imensă, rafinată și prosperă burghezie, ai cărei copii cântă muzică barocă latină la Sainte Chapelle.

Regret să zdruncin certitudinile celor care sunt convinși că Franța e terminată cultural și spiritual, dar voi mai adăuga că am primit chiar azi de la Éditions du Cerf un pliant cu publicații dedicate exclusiv Mariei Magdalena, sub genericul “Un été pour (re)découvrir Marie-Madeleine“. Oricât și-ar mobiliza marii noștri creștini resursele de inteligență, cultura română nu e în stare să producă atâta erudiție și literatură. Așa “descreștinați” cum sunt, francezii ne oferă șase lucrări despre Magdalena de citit într-o singură vară!

Frați români, un sfat de la un caraghios de intelectual care a studiat și a predat opt ani la universități pariziene: înainte de-a disprețui Franța, să ne scuturăm oleacă glodul de pe tălpi, să învățăm limba franceză, fără de care româna era azi un fel de slavonă grecizată, maghiarizată și turcită cu declinări latine, să mai citim câte ceva din istoria și literatura acestei mari națiuni și apoi mai discutăm.

Până atunci, vive la France éternelle!