Alexandru Călinescu. Blazare pre-electorală

Va fi o campanie electorală atipică, în care televiziunile manipulatoare vor avea un cuvânt şi mai greu. Pandemia a produs şi ea multă confuzie, întreţinută în chip criminal de PSD şi de aliaţii lui. Blazarea, nepăsarea şi pasivitatea noastră îi pot aduce în situaţia ca ei să ne hotărască nouă, la urne, destinul.

Parcă mai ieri ne certam unii pe alţii, excedaţi de abuzurile şi derapajele guvernării Dragnea-Dăncilă sau de istericalele Gabrielei Firea: „Vedeţi? Aşa vă trebuie dacă aţi stat în casă şi nu v-aţi dus la vot”. Anul trecut, la europarlamentare, această mobilizare a părut să funcţioneze, cu rezultate dătătoare de speranţe. Aşa că îndemnurile s-au auzit mai abitir: „Îi vom înlătura prin votul nostru! Îi vom învinge la urne!”. Iar acum, în prag de alegeri locale, am senzaţia că am trecut de la entuziasm la decepţie, de la speranţă la resemnare. A revenit în forţă refrenul binecunoscut: „toţi suntla fel”, îşi face loc tot mai insidios ideea că întreaga clasă politică este nevolnică şi coruptă. O persoană pe care o apreciez foarte mult face de ceva vreme un fel de inventar al politicienilor cu trecut dubios, profitori ai tuturor regimurilor, absolvenţi de facultăţi şi de diverse „academii” ce sunt de fapt fabrici de diplome eliberate în majoritatea cazurilor contra cost. Găseşti astfel de specimene în toate partidele, dar, precizează oportun şi onest autorul acestor „portrete”, nicăieri ca la PSD impostura nu e mai la ea acasă, nicăieri ca la PSD nu vezi în aşa grad combinaţia toxică între ipocrizie şi minciună, între agresivitate şi demagogie. Există, aşadar, o ierarhie în ticăloşie, iar aici PSD domină categoric plutonul.

Un produs tipic al pesedismului, chiar dacă acum mimează că este liderul altui partid, este Victor Ponta. Citeam dăunezi excelentul articol pe care i-l consacră Mircea Mihăieş în cel mai recent număr al revistei România literară. Universitarul timişorean nu-şi drămuieşte – şi bine face – cuvintele: Ponta – spune Mihăieş – e un individ rapace, mincinos, capabil de orice trădare, superficial, neruşinat, cinic, lipsit de cuvânt şi de onoare, impertinent etc. Ne amintim tupeul cu care, când s-a dezvăluit, în iunie 2012, plagiatul lui grosolan, arăta către camerele TV paginile bibliografiei lucrării şi spunea că lucrurile sunt în ordine, cum să fie acuzat de plagiat din moment ce el indică sursele (ca şi cum asta era problema, nu faptul că zeci de pagini erau copiate identic). Sau, tot atunci, când îndrăznea să afirme că în vremea în care pregătea teza erau alte norme de redactare („argument” imbecil folosit şi de alţi plagiatori). Un întreg mecanism de partid s-a pus imediat în mişcare pentru a-l salva pe infractor (ca şi, mai târziu, în cazul lui Dragnea). Consecinţa? Ponta a putut candida nestingherit la prezidenţialele din 2014, a revenit – după o scurtă perioadă de marginalizare – în avanscena vieţii politice, astăzi bântuie pe la toate televiziunile, dă lecţii, face morală, împarte verdicte şi note de bună purtare. Unii vorbesc despre el ca despre un „băiat deştept”, „cu potenţial” şi cu „anvergură europeană”. Incredibil!

Chiar dacă Ponta se preface că a părăsit PSD-ul, rămân acolo o mulţime de figuri din aceeaşi zonă a imposturii şi a josniciei. Cum se poate ca Bucureştiul să fie condus de o campioană a prostului gust? Cum se poate ca inşi grobieni şi rudimentari precum Solomon ori Buzatu să stea la vârful partidului? Dacă sunt în PSD membri de vază care se pretind intelectuali autentici, cum pot ei tolera mojiciile unui Şerban Nicolae? Cum să se reformeze acest partid cu un lider precum Ciolacu, imagine vie a primitivismului şi a precarităţii intelectuale?

Bun, aşa stând lucrurile, ce facem? Alegem din nou răul mai mic? Bineînţeles, ce am putea face altceva? În România de astăzi această opţiune (oricât de detestabilă ar fi) e o fatalitate. Cel puţin deocamdată. Plus că, în multe locuri, chiar există premise şi argumente pentru o opţiune corectă. Şi, peste toate, e limpede că perpetuarea dominaţiei pesediste reprezintă o calamitate.

Va fi o campanie electorală atipică, în care televiziunile manipulatoare vor avea un cuvânt şi mai greu. Pandemia a produs şi ea multă confuzie, întreţinută în chip criminal de PSD şi de aliaţii lui. Aţi văzut, desigur, numeroasele secvenţe cu persoane care declară că „virusul nu există”, că cifrele contaminaţilor şi morţilor sunt falsificate, că de fapt totul e o manevră ca să dăm bani grei pe testări etc., etc. Cei care debitează astfel de enormităţi sunt, fără dubii, votanţi PSD (îi putem, de altfel, identifica uşor şi pe reţelele de socializare). Blazarea, nepăsarea şi pasivitatea noastră îi pot aduce în situaţia ca ei să ne hotărască nouă, la urne, destinul.

text publicat în premieră în Ziarul de Iași