Alexandru Călinescu. Istoria? O frază de dânşii inventată…

Turul de forţă realizat de către anti-rasişti este că, în militantismul lor fanatic, au repus în circulaţie conceptele de rasă şi de criterii rasiale. Ei doresc distrugerea societăţii actuale în numele unor cauze „nobile”. Am mai văzut (am mai trăit) filmul acesta.

Suntem, cu siguranţă, mulţi cei care încercăm să înţelegem ce se petrece în America, dar nu numai acolo, ci şi în unele state europene. Mă documentez, precum prietenul meu dl Florea Ioncioaia, văzând ce se scrie prin presă, urmărind ce spun unii şi alţii, citind pertinentele analize, pe site-ul Marginalia, ale doctorului Martin S. Martin, excelent cunoscător al realităţilor americane etc. (deşi constat că dl Martin este înfierat ca „reacţionar” de către nişte progresişti înflăcăraţi). Şi aşa, din aproape în aproape, aflu lucruri pe care, mărturisesc cu umilinţă, nu le ştiam. Spre exemplu că în august 2019 ziarul New York Times a lansat „proiectul 1619”. Despre ce este vorba? Despre, spun iniţiatorii, restabilirea unui adevăr istoric. Adevăratul act de naştere al Americii ar fi sosirea, în 14 august 1619, a unei corăbii (portugheze, pare-se) ce transporta vreo 20 de sclavi. Asta este data ce trebuie reţinută şi nu 1776, an de importanţă majoră în cadrul Revoluţiei americane. Aşadar, a scris Jack Silverstein, redactor-şef la New York Times, sclavagismul a fost mai mult decât „păcatul originar” al ţării, a fost chiar originea ei. Proiectul 1619 a fost foarte apreciat în anumite cercuri şi a fost încununat cu premiul Pulitzer! Nu e prima dată când New York Times primeşte premiul pentru o impostură (pentru un „fake”, cum se spune astăzi). După ce stă mai mulţi ani în URSS, ţinut pe braţe de autorităţile comuniste, după ce scrie reportaje ce prezintă lagărele de concentrare drept comunităţi unde oamenii muncesc fericiţi şi liberi, după ce pretinde – erau anii cumplitei, ucigătoarei foamete din Ucraina – că totul este o invenţie şi că nimeni nu suferă de foame, corespondentul lui New York Times Walter Duranty primeşte în 1932, pentru „reportajele” sale, premiul Pulitzer. După cum se vede, ziarul înţelege să fie fidel unei frumoase tradiţii.

Ar fi însă o greşeală să credem că toată lumea s-a scrântit în America. Un grup de intelectuali, în majoritate afro-americani, în frunte cu Bob Woodson (o respectată personalitate), a lansat – în replică – „proiectul 1776”. Bob Woodson nu-şi drămuieşte şi nu-şi cenzurează vorbele: „ideea că sclavia este înscrisă în ADN-ul nostru este una din ideile cele mai diabolice şi mai autodistrugătoare din câte am întâlnit”. Manipulând istoria, scopul „proiectului 1619” este de a defini America drept o organizaţie criminală. Sigur, Statele Unite au fost întemeiate pe o contradicţie, idealul de libertate a coexistat o vreme cu instituţia sclaviei, dar teza celor de la „proiectul 1619” nu are nici o legitimitate istorică.

Wilfred Reilly, profesor afro-american de ştiinţe politice la Universitatea din Kentucky merge mai departe şi avertizează asupra pericolului pe care îl prezintă „proiectul 1619”: acesta este foarte influent, acaparează dezbaterile politice şi este pe cale să intre în şcoli. Sclavia, spune Reilly, nu a definit totalitatea istoriei americane, nici măcar cea mai mare parte a ei. Chiar în perioada când exista sclavia se manifesta şi o mişcare anti-sclavagistă, care a culminat în războiul civil. Asistăm, continuă Reilly, la un asalt masiv al „justiţiarilor” sociali de stânga, care reinterpretează şi redefinesc, într-un ritm frenetic, cuvintele şi cultura. Ideea insidioasă, mai subtilă, care şi-a făcut loc este nu că o majoritate de albi sunt rasişti (sau nu numai asta), ci că există un „privilegiu alb”. Mişcarea Black Lives Matter insistă pe teza conform căreia poliţia îi vânează pe negri, fapt contrazis de statistici (voi reveni). În fine, Reilly notează că 90% dintre albii care trăiesc astăzi pe teritoriul SUA nu au strămoşi care să fi trăit acolo pe timpul sclaviei.

Statistici? 90% dintre crimele cărora le cad victime negrii sunt comise… de alţi negri (adesea în răfuieli dintre bande rivale). Un vechi şi bun prieten, trăitor de mulţi ani în America, îmi trimite nişte date statistice care mi se par relevante. 2015 – preşedinte Obama: numărul bărbaţilor negri morţi prin auto-otrăvire (droguri în principal) – 31.315; morţi în acidente de circulaţie – 3.517; ucişi de un membru al propriei familii – 6.789; urmăriţi pentru comiterea unui delict şi ucişi de poliţiştii urmăritori – 248. Şi încă: între 2015 şi 2019, din numărul total de criminali ucişi de poliţie procentul negrilor a fost de: preşedinte Obama, 2015 – 40,4%, 2016 – 37,3%, preşedinte Trump, 2017 – 30,4%, 2018 – 36,2%, 2019 – 22%.

Lupta pe care o duce acum stânga americană este bazată pe identitatea rasială şi sexuală (cele trei doamne care au fondat Black Lives Matter îşi afişează identitatea queer). Scriitorul Rod Dreher consideră că întreaga Americă seamănă astăzi cu un imens campus universitar. Modelul militanţilor anti-rasism este organizaţia Black Panthers şi nu Martin Luther King. Universităţile sunt temple ale marxismului şi corectitudinii politice („korektitudine”, cu grafia pe care o adoptă – inspirat – Ovidiu Nimigean în recenta sa carte). Se urmăreşte culpabilizarea albilor şi, în general, a Occidentului. Ritualurile pe care le vedem tot mai des – îngenuncherea, sărutatul de către albi a picioarelor cetăţenilor de culoare – amintesc tulburător de maniera în care îşi expiau „păcatele”, în China maoistă, cei care se abăteau de la ideologia oficială. „Autocritica” a fost dintotdeauna, de altfel, o componentă esenţială a „religiei” comuniste. Partidul Democrat profită de întreaga conjunctură şi speră să-l doboare pe Trump, deşi are un candidat slab. În 2012, în campania de realegere a lui Obama, Joe Biden a spus despre candidatul republican Mitt Romney că „vrea să-i pună din nou pe negri în lanţuri”. Acum a fost şi mai tranşant: există negri buni, cei care îl vor vota pe el, şi negri răi, cei care îl vor vota pe Trump. Primarii democraţi ai marilor oraşe sabotează autoritatea centrală şi încurajează făţiş dezordinile. Nancy Pelosi, cunoscută fruntaşă a democraţilor, tocmai a cerut alaltăieri distrugerea unor statui incorecte politic. Cenzura culturală e în floare, nu trebuie să mai dau exemple. Iar turul de forţă realizat de către anti-rasişti este că, în militantismul lor fanatic, au repus în circulaţie conceptele de rasă şi de criterii rasiale. Ei doresc distrugerea societăţii actuale în numele unor cauze „nobile”. Am mai văzut (am mai trăit) filmul acesta.

text publicat în premieră în ZIARUL DE IAȘI.