Alexandru Călinescu. Mârlani, escroci, impostori, ticăloşi

Deputatul Bacalbaşa recidivează. A spus acum câteva zile că ţările mari din UE sunt „stăpânii noştri care ne călăresc“, că Angela Merkel este „fuhrerul feminin al Germaniei“, că străinii ne ţin „ca pe nişte căţei (…) cu nasul în rahat“, că MCV este „o golănie ordinară“, că, în fine, preşedintele Iohannis e „un provocator profesional, infiltrat de străini pentru a batjocori poporul român“. Nu au lipsit atacurile la multinaţionale şi nici stigmatizarea poporului german care ar fi fost până în 1970 (?), în proporţie de 70%, pro-hitlerist.

Ziceam că deputatul recidivează. Să ne amintim, rapid, cine e personajul care debitează, nonşalant, astfel de aiureli. De profesie medic anestezist, omul a fost, o vreme, purtătorul de cuvânt al Spitalului Judeţean din Galaţi, făcându-se remarcat printr-un umor cu totul îndoielnic dar apreciat, pare-se, în anumite medii. Văzând că are succes, a intrat în politică, a fost consilier judeţean, iar între 2012-2016 a devenit chiar preşedintele Consiliului Judeţean Galaţi. În această calitate, l-a atacat în termeni incalificabili, la alegerile prezidenţiale din 2014, pe candidatul Klaus Iohannis. Doi ani mai târziu, a ajuns (ca răsplată?) deputat PSD şi a avut, de la tribuna parlamentului, mai multe intervenţii penibile, de o vulgaritate respingătoare.

Să ştiţi că Bacalbaşa are publicul lui, am văzut internauţi care îl felicită pentru că este un „român adevărat“. Şi apoi, cum să nu delireze Nicolae Bacalbaşa când liderii partidului din care face parte practică ei înşişi un discurs anti-occidental şi anti-european şi când xenofobia rudimentară ţine loc de argumente. Bacalbaşa este exponentul, grosolan şi grotesc, al unei ideologii pe care actuala guvernare o socoteşte aducătoare de voturi, ignorând posibilele (şi foarte probabilele) ei consecinţe nefaste. Ar trebuie să ne aşteptăm la altceva de la un doctor ? E adevărat, dar să nu ne iluzionăm: sunt în tagmă (ca şi prin alte zone ale intelectualităţii) destule clone ale anestezistului de la Galaţi (ştiu în Iaşi trei medici cunoscuţi care, pe Facebook, emit cu voioşie tot felul de tâmpenii). Bacalbaşa ilustrează, în fond, o altă categorie, foarte răspândită, aceea a politicienilor-impostori. Ei sunt soldaţi credincioşi ai partidului, gândesc doar în clişee, urăsc la comandă (dar ajung să urască din convingere) şi se pricep numai la furat, realizând performanţe spectaculoase când e vorba să se chivernisească. De impostori ne lovim, astăzi, la tot pasul. S-a făcut zarvă mediatică în legătură cu falşii medici care profesau (vorba vine) în spitale, dar ne-ar fi imposibil să-i identificăm pe toţi cei cu doctorate false, cu diplome de licenţă luate prin înşelăciune, cu titluri pretins „academice“ acordate de cine ştie ce şcoli „înalte“, cu indemnizaţii de revoluţionar obţinute de inşi care trăiau în orăşele unde nu s-a tras nici un foc de armă etc., etc. Nu mai ştiu cine a spus primul că România e „ţara lui Pseudo“. Îmi amintesc că am întâlnit formula cu multe decenii în urmă, într-un text al lui Miron Radu Paraschivescu. Am regăsit-o în felurite ocazii şi de fiecare dată s-a dovedit adecvată. Ea este cât se poate de potrivită şi astăzi, când coaliţia de la putere îşi acoperă incompetenţa prin demagogie şi minciună.

Cea mai recentă ispravă a guvernanţilor este ticăloasa manevră prin care se urmăreşte blocarea candidaturii dnei Kovesi pentru postul de Procuror European. Avem aici un pseudo-denunţ al unui pseudo-fugar care pozează în pseudo-victimă. Ca o astfel de operaţiune murdară să fie posibilă s-a creat un organism – Secţia specială de anchetare a magistraţilor – condus de o procuroare, Adina Florea, personaj emblematic pentru ţara lui Pseudo (ea însăşi declarând că, procuroare fiind, n-a fost niciodată independentă). N-au întârziat să-şi exprime satisfacţia tot soiul de jigodii, precum Cătălin Rădulescu, pseudo-revoluţionar având la activ o condamnare (reală) pentru corupţie. Un rol esenţial în această porcărie l-a jucat, neîndoielnic, Tudorel Toader, pseudo-rector al Universităţii din Iaşi şi care, ca ministru al justiţiei, dovedeşte tot atâta competenţă şi obiectivitate ca Mugur Ciuvică de la Antena 3.

Cazul Kovesi devine acum o piatră de încercare. Acest regim şi aceşti indivizi arată că sunt în stare de orice mişelie pentru a-şi atinge scopurile. Dar dacă vor reuşi, vina este a noastră.

notă: textul a fost publicat, în premieră, în Ziarul de Iași.