Alexandru Călinescu. Regruparea

Iată că slugile lui Dragnea s-au lepădat de stăpânul lor şi încearcă să facă uitate mârşăviile pe care ei le-au comis şi minciunile pe care ei le-au răspândit. Încearcă să ne facă să uităm că au fost nişte slugi. Ei bine, eu sper că votul din 26 mai este şi un vot împotriva uitării.

Scena se încadra perfect în categoria “pupat piaţa Endependenţi”: noul preşedinte al Camerei deputaţilor era înconjurat de colegii de partid care îi strângeau mâna, îl îmbrăţişau cu putere, îi aplicau săruturi tandre pe amândoi obrajii, se fotografiau cu el, totul într-o exuberanţă care a durat minute bune, până când toţi deputaţii pesedişti (plus câţiva simpatizanţi de la alte partide) au îndeplinit ritualul, marcând jurământul de credinţă faţă de noul om forte. Faptul că PSD l-a desemnat pe Marcel Ciolacu mi se pare în cel mai înalt grad simptomatic: acest partid nu ne poate propune decât personaje mediocre, rudimentare, dubioase, cu “studii” făcute pe sponci, la universităţi improvizate, inşi incapabili să treacă dincolo de limbajul de lemn. Uitaţi-vă pe cine trimite PSD în Parlamentul European: pe Rovana Plumb, cu dreptate asemuită Anei Pauker, pe un traseist ce pare căzut de pe altă planetă, Tudor Cihodaru, (ce ruşine pentru Iaşi!), pe o marionetă de la Antena 3, Carmen Avram, cunoscută pentru ieşirile ei isterice, pe un popă răspopit, Chris Terheş, specialist în delaţiuni şi recomandat de Aurelian Pavelescu, megalomanul care a reuşit performanţa să transforme agonia unui partid istoric într-o farsă. Şi să nu o uităm pe Maria Grapini, patrioata care stâlceşte limba română şi care a fost prinsă încercând să fure voturi chiar la Parlamentul European! Astea sunt, prin urmare, “vârfurile”, persoanele menite a ne reprezenta la cel mai înalt nivel. Ar fi putut partidul să găsească altceva, are o “rezervă de cadre” ofertantă? Nici vorbă. Toată nomenklatura pesedistă e alcătuită pe acelaşi calapod, baronii locali sunt fie săraci cu duhul, fie ticăloşi, fie şi una, şi alta. PSD e un partid al nulităţilor agresive şi e un partid nereformabil.

Dar secvenţa de după alegerea lui Ciolacu arată capacitatea de regrupare a partidului. Năuc după rezultatul europarlamentarelor şi după arestarea lui Dragnea, partidul şi-a revenit, cel puţin aparent, imediat. Ciolacu a produs o mică perlă în prima lui intervenţie publică în noua calitate, spunând că partidul lui Macron a avut în Franţa acelaşi scor ca PSD în România şi că totuşi nimeni n-a cerut demisia lui Macron. Interesant: eu ştiam că Dăncilă e prim-ministru, nu preşedintele României. La Paris s-ar fi putut eventual cere demisia premierului Edouard Philippe, iar Macron nu doar nu avea nici un motiv, dar el e, cu siguranţă, încântat de rezultatele alegerilor, întrucât dreapta tradiţională s-a prăbuşit, iar el o va avea adversară pe Marine Le Pen, care nu va ajunge niciodată la palatul Elysée. PSD se cramponează de putere şi va face orice ca să o păstreze. Aşa cum au procedat toate partidele comuniste în situaţii similare, vina a fost aruncată în spatele fostului lider: doar Stalin a fost găsit vinovat, de complicii săi de la putere, pentru crimele comise, lui Gheorghiu-Dej i s-au reproşat “abuzurile” ş.a.m.d. Marian Oprişan, al cărui tupeu este siderant, a declarat că partidul n-are nicio vină, că toate relele se datorează lui “P.S.Dragnea”! Uluitor! Un articol (însoţit de înregistrări video) publicat de Alex. Livadaru pe site-ul Republica ne reaminteşte ce declaraţii publice au făcut, în ultimul an, Viorica Dăncilă, Paul Stănescu, Gabriela Firea (în chip de Ana Ipătescu la mitingul pesedist din 9 iunie 2018). Toţi aceştia vorbeau ca Dragnea, minţeau ca Dragnea, calomniau ca Dragnea, ba chiar plusau şi mai puneau şi de la ei. Iar acum complicii pozează în victime!

Da, regrupare, regruparea slugilor. E un cuvânt pe care Dragnea l-a folosit insistent pentru a lovi în duşmanii politici şi în toţi cei care îl contestau: “slugile lui Iohannis”, “slugile celor de la Bruxelles”, “slugile lui Soros” etc. Iată că slugile lui Dragnea s-au lepădat de stăpânul lor şi încearcă să facă uitate mârşăviile pe care ei le-au comis şi minciunile pe care ei le-au răspândit. Încearcă să ne facă să uităm că au fost nişte slugi. Ei bine, eu sper că votul din 26 mai este şi un vot împotriva uitării.

Text publicat în premieră în Ziarul de Iași.