În condiţiile date, esenţial este, nu-i aşa, să nu ne pierdem „uzul raţiunii”. Nu e o misie uşoară, când vezi cum atâţia o iau razna şi aruncă în derizoriu încercările de a pune stavilă molimei.
Cei care au convingerea că există o „excepţionalitate” (în sens negativ, fireşte) românească ar trebui să fie mai rezervaţi. Clişeul: „ca la noi la nimenea” nu e întotdeauna valabil şi mai ales nu e valabil în situaţiile limită. Goana după hârtie igienică, drojdie şi făină s-a transformat în psihoză globală. Cetăţeni de pe toate meridianele au cărat acasă, de la supermarket, mormane de conserve şi de paste. Când vezi postările de pe Facebook, constaţi că populaţia nici unei ţări nu a fost ferită de virusul prostiei: teoriile conspiraţioniste au succes cam peste tot, a înjura guvernul şi a-l acuza de incompetenţă e un obicei ce nu cunoaşte graniţe. Cei care îşi închipuie că doar la noi medicii şi asistentele medicale se infectează cu coronavirus se înşală: acum câteva zile numai în regiunea pariziană erau 1620 de cadre medicale contaminate, iar în Spania, ieri, numărul lor era de 15000!… E drept, există o diferenţă importantă: n-am auzit ca în aceste ţări medicii să refuze să îngrijească bolnavii sau să-şi dea demisia. În fapt, România este într-o situaţie paradoxală: pe de o parte, ne confruntăm cu problemele pe care le-au întâlnit alte state, ne-am descurcat – cel puţin deocamdată – acceptabil în unele privinţe, în altele am cunoscut aceleaşi ezitări, bâlbâieli şi derapaje; pe de altă parte, avem incomparabil mai puţine resurse umane şi materiale decât Germania, Franţa, Italia, Spania, încât – dacă e scăpată din frâu – epidemia poate avea efecte devastatoare.
În condiţiile date, esenţial este, nu-i aşa, să nu ne pierdem „uzul raţiunii”. Nu e o misie uşoară, când vezi cum atâţia o iau razna şi aruncă în derizoriu încercările de a pune stavilă molimei. Viceprimarul Capitalei, Aurelian Bădulescu, organizează o conferinţă de presă ca să le comunice ziariştilor strânşi liotă în jurul lui că Primăria a decis… închiderea parcurilor! Sfaturi preţioase, în aceste vremuri grele, ne dă fostul ministru al sănătăţii (de tristă amintire) Bănicioiu! Două doamne foarte volubile, Norica Nicolai şi Maria Grapini, şterg pe jos cu Uniunea Europeană. Alţii ridică în slăvi China, nu ştim bine pentru ce: pentru că trimite, în chip de „ajutoare”, teste care nu sunt funcţionale sau pentru că a ascuns la început epidemia, contribuind decisiv la acest dezastru mondial? În schimb, despre avioanele care vin cu echipamente din Coreea de Sud se vorbeşte prea puţin sau deloc. Trioul Ciolacu-Tăriceanu-Ponta pretinde că deţine soluţiile miraculoase şi că ştie ce trebuie făcut pentru „binele românilor”. Iar mass-media – o, Doamne, aici lucrurile stau foarte rău, ceea ce contribuie la deruta generală. Am mai scris despre acest aspect, chiar şi săptămâna trecută, am citit zilele acestea mai multe texte remarcabile care abordează subiectul şi avertizează asupra urmărilor acestui – cum să-i zic? – dezmăţ informaţional. Aproape toate televiziunile zise „de ştiri” funcţionează – nejustificat – doar în regim de „breaking news” şi construiesc scenarii apocaliptice. Sigur, situaţia e serioasă la Suceava, dar una dintre aceste televiziuni – RTV, pour ne pas la nommer – vorbea cu un fel de voluptate perversă despre „iadul”, despre „infernul” din Suceava. Ni se dau „mărturii” ale unor cadre medicale sau ale unor pacienţi, dar sunt „mărturii” anonime, iar cei care le rostesc au vocea distorsionată, punându-se astfel serios sub semnul întrebării credibilitatea declaraţiilor respective (o observaţie pe care a făcut-o, într-o postare pe FB, şi doamna Georgeta Condur). O publicaţie care se pretinde de „satiră politică” face fel de fel de „dezvăluiri”, lansând acuzaţii grave, dar fără dovezi.
Se poate şi altfel? Fără îndoială. E reconfortant, spre exemplu, să auzi vocea lucidă a profesorului Alexandru Rafila care prezintă, calm şi limpede, măsurile de prevedere pe care trebuie să le luăm, riscurile care ne pândesc, şansele de a depăşi această situaţie dificilă. A intervenit, cu aceeaşi dreaptă măsură, şi în chestiunea contaminării medicilor, a spus că nu se poate face testarea în masă a personalului medical şi că riscul este inevitabil. Spune lucrurilor pe nume, nu ne dă speranţe deşarte, dar nici nu alunecă în catastrofismul în care se complac alţii. Cât despre babilonia reţelelor de socializare, acolo oricine poate spune orice despre orice. Am citit consideraţii pe probleme economice, care ar fi amuzante dacă nu ar fi în cel mai înalt grad penibile, ale unui poet şi ale unui critic literar (asta ca să dau exemple din „branşa” mea). Ei bine nu, pe mine mă interesează nu fabulaţiile celor care se află în treabă, ci opiniile profesorului Cristian Păun, eminent economist, care „descâlceşte” şi pentru noi, profanii, măsurile care sunt luate (şi care vor mai trebui luate) în zona economicului pentru a putea ieşi din foarte grava criză în care ne-a aruncat pandemia. Când ai alături astfel de specialişti parcă începi să fii mai optimist. E adevărat: este foarte greu astăzi, dar trebuie să ne gândim şi la ziua de mâine.
Text publicat în premieră în Ziarul de Iași.