Alexandru Călinescu

Istoric literar, critic literar și publicist,  profesor de literatură franceză la Facultatea de Litere a Universității din Iași, Alexandru Călinescu a fost si ramane un reper in viata literara si viata publica a ultimilor 50 de ani.  Pentru cei care nu sunt familiari cu acest lucru, vezi Mărturiile lui Alexandru Călinescu, intelectualul interzis de comunişti. Pozitiile sale din perioada post-comunista in apararea si susterea democratiei si statului de drept sunt cunoscute.

Cand toate sunt insa puse in balanta, cred locul in care il descoperim cel mai bine pe Alexandru Călinescu, identitatea pe care si-o asuma cu cel mai mare entuziasm, este aceea ce “om al cartii”:  Eu sînt și rămîn un om al cărții, pentru mine cartea este sacră. Nu este vorba aici doar de autorul  Alexandru Călinescu (intre publicatiile sale se numara: Anton Holban – Complexul lucidității, 1972; Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, 1976; Perspective critice, 1978; Interstiții, Iași, Ed. Polirom, 1998; Biblioteci deschise, Ed. Cartea Românească 1986; Adriana și Europa, Ed. Polirom, 2004; Incursiuni în proza românească, Iași, Princeps Edit, 2004; Proximități incomode, Curtea Veche, 2006). Este vorba de mai mult:

“Am spus-o și cu alte prilejuri : eu sînt și rămîn un om al cărții. Am un fel de bulimie a cititului pentru că nu refuz să citesc nicio carte, ba chiar frunzăresc și tîmpe­nii numai ca să văd despre ce este vorba. Pentru mine cartea este sa­cră. Socotesc că obiectul acesta este cea mai extraordinară invenție a omului, care a schimbat destinul omenirii și care a rezistat și rezistă de foarte multă vreme.”

Sau si mai mult:

“Probabil una dintre marile probleme ale învăţământului universitar filologic este faptul că nu se citeşte efectiv, ci se merge la rezumate, la informaţii de pe internet. Se atrofiază astfel simţul lecturii, se pierde sensibilitatea faţă de textul literar, ceea ce e o adevărată infirmitate. Dar aşa cum nu poţi face pe cinevă să te iubească cu forţa, tot aşa, din păcate, nu poţi obliga pe cineva să citească. Şi dacă el refuză să citească, degeaba îi explici cât pierde prin acel refuz al lecturii. Pe de altă parte, există o mulţime de oameni cu care ne întâlnim la tot pasul care nu pun niciodată mâna pe o carte şi care sunt absolut frecventabili. Se ocupă de lucruri stimabile şi se pot descurca în spaţiul social fără să fie obligaţi să vorbească despre Joyce, Proust sau despre romanele lui Cărtărescu. Deci situaţia e ambiguă. E greu să aplici o pedagogie a lecturii, e greu să dai sfaturi, să determini pe cineva să citească dacă acea persoană nu are gena care îl face sensibil la textul literar.”

Istoric literar, critic literar, publicist, reper al vietii publice, om al cartii, Alexandru Călinescu reprezinta cu eleganta si discretia sa acel univers alternativ, acel drum abandonat de societatea si viata noastra publica.

Suntem onorati sa il avem alaturi de noi in Marginalia.

Bine ati venit, domnule Profesor!