Alexandru Lăzescu. Bătălia pentru anticipate

După votul de la moțiunea de cenzură, care convine și liberalilor și pesediștilor, de acum încolo se intră într-o etapă fluidă cu un deznodămînt imprevizibil; în care în timp ce vor face la tot pasul trimiteri la interesul național cele două tabere principale se vor bate să-și maximizeze șansele lor electorale

Dacă ne uităm la mulțimea de comentarii și analize privind peisajul politic autohton care inundă în ultimele zile spațiul public, în presă și la televiziunile de știri, la radio, pe rețelele sociale, două sunt subiectele intens dezbătute: 1. A existat sau nu o înțelegere între PSD și PNL care a dus la aprobarea ultimei moțiuni de cenzură și deci la demiterea guvernului Orban? 2. Care va fi impactul ratării demersului de revenire la alegerea primarilor în două tururi de scrutin?

A doua discuție este de regulă abordată plecînd de la o analiză politică corectă dar de la o justificare principială cel puțin discutabilă. Într-adevăr, alegerile majoritare într-un singur tur favorizează cele două partide mari, PSD și PNL, care pe de o parte doresc să micșoreze riscul unor surprize care ar putea fi provocate de terți, în principal de către USRPlus pentru liberali, iar pe de alta elimină nevoia acestora de a intra în negocieri cu partidele mai mici înaintea celui de-al doilea tur. Este adevărat, va fi nevoie de coaliții locale în consilii dar un primar în funcție are destule pîrghii la îndemînă pentru a-și promova agenda de o manieră transpartinică fără a face mari concesii. La fel de adevărat este și faptul că pentru PSD dominația pe care o exercită de trei decenii asupra administrației locale, cu excepția celei din Ardeal și Banat, i-a asigurat o solidă plasă politică de siguranță chiar și în perioadele în care nu s-a aflat la putere la București. De unde și ideea, destul de populară, de a sparge acest cvasi-monopol prin schimbarea actualul sistem de alegeri.

În acest context se vine la pachet și cu o justificare principială, morală, aceea că oricum actuala formulă suferă de un acut deficit democratic pentru că face posibilă alegerea unor primari nereprezentativi, cu o legitimitate căzută. La prima vedere ne aflăm în fața unui argument tehnic imbatabil. O variantă a acestuia este utilizată, de altfel, și atunci cînd ni se explică de ce trebuie făcute alegeri anticipate: pentru că sondajele indică o erodare substanțială a sprijinului actual pentru PSD față de cel obținut la alegerile din 2016. Numai că legitimitatea măsurată prin sprijinul electoral dat de sondaje în diferite etape ale ciclului electoral este prin natura ei una volatilă. Și nu neapărat din cauza unor greșeli sau abuzuri. Iată, în Franța, sprijinul pentru Emmanuel Macron s-a prăbușit (la sfîrșitul lui ianuarie cota de insatisfacție față de el ajunse la aproape 70 de procente) pe fondul demersului său, absolut necesar, de reformare a sistemului de pensii.

Una dintre probleme este aceea că discuțiile despre democrație le ignoră aproape întotdeauna pe cele despre calitatea guvernanței sau despre stabilitatea politică. Ultimul criteriu este considerat prioritar de pildă în cazul alegerilor din Marea Britanie unde alegerile parlamentare, organizate pe circumscripții uninominale adjudecate prin vot majoritar, permit unui partid care pe ansamblu obține un scor de sub 45 de procente (Conservatorii au avut un scor de 43,6 % la ultimele alegeri) să obțină o largă majoritate în Parlament. O altă observație este aceea că democrația în sine nu garantează nicidecum și o bună guvernare ci doar o tranziție la putere pașnică și ordonată. Din contra, deteriorarea climatului politic din multe țări occidentale, din Statele Unite și Europa, ascensiunea curentelor populiste facilitată de Internet și rețelele sociale, numărul enorm de ONG-uri care fac presiuni pentru a-și impune agendele lor ideologice și pentru a accesa resurse (în teorie un semn al „adîncirii democrației”) grevează serios calitatea guvernării și fac aproape imposibilă urmărirea unor strategii de lungă durată. Mulți analiști consideră de altfel acest lucru o problemă majoră a Occidentului în contextul competiției geopolitice cu Rusia și mai ales China. În concluzie, ideea că alegerile în două tururi de scrutin ar fi automat de preferat celor într-un singur tur nu este neapărat convingătoare, ca principiu general, chiar dacă este dezirabilă în contextul nostru politic actual.

Dar să ne întoarcem la prima întrebare: a existat sau nu o înțelegere subterană între liberali și pesediști în cazul votului de la ultima moțiune de cenzură? Sigur că dacă ar exista dovezi clare în acest sens asta nu le-ar face deloc bine mai ales liberalilor însă realitatea este că nici nu era nevoie de o astfel de înțelegere. Prin alegerea temei pentru asumarea răspunderii în Parlament, organizarea de alegeri locale pentru primari în două tururi, PNL a transmis destul de explicit un mesaj către PSD că își dorește ca moțiunea să treacă. Din trei motive: 1. vrea să declanșeze procesul legislativ care ar putea duce la alegeri anticipate; 2. în ciuda declarațiilor publice liberalii nu sunt neapărat doritori să schimbe sistemul actual (s-a văzut asta și din faptul că au evitat să dea o ordonanță de urgență pentru modificarea actualului sistem de vot pentru alegerea președinților Consiliilor Județene) între altele și pentru a faulta pe cît posibil USRPlus, punct în care intereselor lor coincid cu cele ale PSD; 3. nu strică deloc ca guvernul să cadă pe un subiect relativ popular pentru electoratul său dar acum îngropat definitiv pentru acest ciclu electoral. Probabil însă că dimensiunea înfrîngerii suferite, au fost 261 de voturi pentru moțiune și doar 139 de respingere, a fost oarecum neașteptată. Una la limită, la mare luptă, le-ar fi convenit mult mai mult. Este drept că respingerea demersului de schimbare a sistemului electoral actual este extrem de dezamăgitoare pentru partidele mici însă marja lor de joc este oarecum redusă. Mulți din ALDE speră să se salveze politic în PNL, PMP nu-și poate permite reacții mai dure pentru că s-a poziționat ferm pe o linie de sprijin a guvernului liberal în timp ce formațiunea lui Victor Ponta pare să aibă acum poarta deschisă către PSD.

De partea cealaltă, la PSD, rejectarea demersului de schimbare a actualului sistem de vot era cerută de cea mai mare parte a primarilor săi din teritoriu așa că partidul nu-și putea permite să nu reacționeze. Prilej cu care Marcel Ciolacu, actualul lider interimar al PSD, își putea trece un succes important în economia viitorului congres al partidului. Mai ales avînd în vedere dimensiunea oarecum neașteptată a victoriei de la moțiune și semnalele liniștitoare transmise de înțelegerea cu Pro Romania, un fel de formulă de revenire la matcă a unui grup rebel anti-Dragnea, care ar putea deschide calea către o posibilă colaborare electorală benefică pentru ambele părți. Sigur, faptul că s-a făcut astfel un prim pas către anticipate nu convine deloc parlamentarilor PSD între care mulți sunt conștienți că șansa lor de a mai prinde locuri eligibile în Parlament se diminuează și mai mult dacă au loc alegeri în luna iunie. Însă ei au plecat de la premiza că acest pas nu este totuși unul decisiv, există încă destule piedici procedurale care să dinamiteze demersul, nemaivorbind de varianta unui vot pozitiv în cazul celui de-al doilea vot de investitură. Iar ca o observație, dacă PNL ar fi venit cu o lege care să desființeze SIIJ, de pildă, este îndoielnic că PSD s-ar mai fi mobilizat la fel motivat pentru a trece moțiunea de cenzură.

În esență obiectivele majore ale celor două partide pot fi sintetizate astfel: 1. PNL nu vrea să intre în toamnă, în cazul unor alegeri la termen, fiind la guvernare și decontînd astfel bombele populiste moștenite de la guvernele pesediste anterioare, mai ales creșterea cu 40 de procente a pensiilor, pe care în principiu o poate acoperi bugetar pînă la alegeri dar dacă o face riscă să-și arunce în aer propria guvernare în anii următori. 2. PSD este conștient că nu poate recîștiga guvernarea și în fapt nici nu are interesul să o obțină pentru că știe cu ce presiuni financiar bugetare s-ar confrunta, inclusiv gestiunea unei foarte probabile crize financiare, dar vrea să-i erodeze cît mai mult pe liberali pentru a obține, probabil cu Pro România, o pondere semnificativă în Parlament.

Un pronostic este greu de dat în acest moment. Sunt multe elemente imprevizibile iar sondajele nu oferă decît o fotografie de moment a peisajului electoral. Atunci cînd Theresa May a declanșat alegeri anticipate în iunie 2017 a plecat de la premiza, descrisă în sondaje, că își va putea astfel consolida majoritatea fragilă din Parlament pentru a tranșa convenabil Brexitul. În doar cîteva săptămîni de campanie s-a ajuns exact la rezultatul contrar: conservatorii au pierdut majoritatea. Sunt mulți factori imprevizibili. De pildă, emiterea celor 25 de OUG în seara zilei dinaintea votului de la moțiune și paralela care s-a făcut cu votarea ordonanței pe justiție de acum 3 ani, a stîrnit destule critici chiar și printre vocile publice care de regulă simpatizează cu actualul guvern.

Un element de urmărit în perioada următoare este impactul public al celor două narațiuni aflate în competiție. Cea a PNL care va marșa în continuare pe „moștenirea toxică lăsată de PSD„ și, în cazul previzibilei obstrucționări a procesului de declanșare a alegerilor anticipate, pe faptul că făcînd asta PSD nu face decît să acționeze pentru sabotarea dorinței liberalilor de a rezolva problemele grave lăsate în urmă de fostele guvernări pesediste. De partea cealaltă, la PSD, se va vorbi în continuare despre pensii, alocații, vor fi atacate bîlbele reale sau imaginare ale miniștrilor liberali (precum împrumuturile guvernamentale) și mai nou se va apăsa pe chestiunea decontărilor din bani publici a serviciilor medicale oferite de către instituții private, exploatînd între altele asocierea, nefericită, a ministrului Sănătății cu una dintre aceste clinici. Este însă greu de estimat în acest moment ce anume va cîntări mai greu în următoarea bătălie pentru anticipate: erodarea PNL care ar putea trece prin anumite momente penibile, de pildă votul împotriva propriului guvern, sau sancționarea PSD pentru previzibila obstrucționare a demersului de a se ajunge la anticipate.

Nu ar fi exclusă nici o soluție de compromis, investirea unui guvern tehnocrat (de tip Stolojan sau Cioloș) care să administreze țara pînă la alegerile din toamnă. Liberalii ar scăpa astfel de problema de a intra în alegeri fiind la guvernare și cu un pasiv inevitabil de măsuri nepopulare, sub presiunea unor constrîngeri interne și externe, iar pesediștii ar putea spera că ar avea astfel o perioadă de respiro pentru a se consolida intern și de a-și mai repara imaginea publică.

Text publicat în premieră pe Contributors, aici!