• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Alexandru Lăzescu. Comunism şi progresism
Alexandru Lăzescu. Comunism şi progresism
Home
Debate

Alexandru Lăzescu. Comunism şi progresism

November 9th, 2020 [ Marginalia ] [ Marginalia ] Debate comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Cunoaşterea superficială a perioadei comuniste îi împiedică pe tineri să vadă numeroasele similitudini între ceea ce s-a întâmplat atunci şi ceea ce vedeam astăzi în programul progresist.

Deşi continuăm să vorbim mecanic în politica românească despre confruntarea Stânga – Dreapta, în care PSD şi Pro România sunt plasate la Stânga şi PNL, USRPlus sau PMP la dreapta, astfel de etichete sunt complet artificiale, nu au nici un fel de semnificaţie reală. Nici la noi, nici în altă parte, în Occident. În teorie se pleacă de la criterii de natură economică, fiscalitate, reglementări, amploarea intervenţiei statului în economie. Însă atunci când intrăm în detalii realizăm însă că diferenţele dintre partidele politice din acest punct de vedere sunt minimale. De pildă guvernele PSD nu s-au atins de cota unică, introdusă în 2005 de Alianţa D.A. şi chiar au scăzut cota TVA de la 24% în 2015 la 20% în 2016, şi la 19% în 2017. E adevărat PSD a jucat populist în chestiunea creşterii pensiilor, dar şi guvernul liberal condus de Tăriceanu a propus dublarea salariilor din Educaţie. Nici unul dintre guvernele din ultimele două decenii nu a făcut demersuri reale de simplificare a legislaţiei economice şi reglementărilor stufoase în materie. În fapt, multe dintre reglementări sunt oricum impuse de la Bruxelles. După cum, nici una dintre guvernări nu a avut curajul să reformeze substanţial aparatul birocratic din administraţie (o excepţie a fost guvernul Boc care sub presiunea crizei economice a luat unele măsuri în acest sens).

Acum, mai ales în America, dar şi în restul Occidentului, bătălia se dă în principal între progresişti şi conservatori. Conservatorii apără valorile tradiţionale, familia în sens clasic, preţuiesc naţiunea şi patriotismul, vor o imigraţie controlată şi privesc, cu diferite grade de ostilitate, globalizarea. Ceilalţi au redefinit într-un mod radical valorile liberale tradiţionale. Genul nu mai este văzut ca un dat biologic, ci ca un construct social motiv pentru care au fost inventate zeci de „genuri”, libertatea de expresie a fost şi ea redefinită şi reglementată, din perspectiva conflictului dintre „opresori” şi „oprimaţi”, registrul ideologic în care privesc mai toate raporturile din societate. În zona mai radicală, mişcări precum Black Lives Matter (ale cărei fondatoare au declarat deschis că au fost instruite ca activişti neo-marxişti) şi Antifa merg mai departe, militează împotriva familiei tradiţionale (compusă din tată, mamă, copii), pe care o denumesc „nucleară” şi o doresc dezmembrată, împotriva proprietăţii private şi pieţei libere. Antifa este o mişcare de tip fascist care declară că luptă împotriva fascismului, parodox întâlnit frecvent în teritoriul stângii radicale. Unde, de pildă, în numele libertăţii de expresie se limitează libertatea de expresie. Progresiştii utilizează abil războaiele identitare pe care le alimentează pentru a crea tensiuni în societate şi pentru a-şi demoraliza şi intimida adversarii ideologici.

Aceste curente radicale neo-marxiste au infiltrat partidele tradiţionale de stânga. În Statele Unite grupul democraţilor socialişti a devenit extrem de influent în Partidul Democrat, în timp ce în Marea Britanie întâlnim o situaţie similară la Partidul Laburist, chiar dacă marginalizarea lui Corbyn a dus la un recul de moment. În alte cazuri aceste grupuri se constituie separat. Însă în toate cazurile îmbrăţişează cauza „salvării planetei” care în opinia lor ar fi ameninţată de schimbările climatice provocate de om şi folosesc acest pretext pentru a solicita modificări radicale în societate. Pledează pentru un colectivism socialist şi un alt stil de viaţă (renunţarea la carne, călătorii limitate la minimum etc.). Ei visează la o lume globală după acest model numai că marile puteri revizioniste, Rusia şi China, dar şi India sau Brazilia, sunt complet dezinteresate de o astfel deviziune. În fapt se pregătesc să utilizeze aceste derapaje occidentale, în plan economic şi social, pentru a-şi impune dominaţia geopolitică, chiar mai repede decât se aşteptau.

Pe acest val progresist neo-marxist s-a aşezat şi la noi USRPlus. Deocamdată de o manieră mai reţinută, mai ales că din raţiuni tactice, din dorinţa de a se pune în antiteză cu PSD se descriu declarativ de centru-dreapta. Însă este o etichetă fără nici o legătură cu realitatea. S-a văzut asta la referendumul privitor la familie nu doar prin poziţionarea de principiu, ci şi prin clipurile virulente pe care le-au utilizat în campanie. S-a văzut asta şi recent atunci când consilierii locali USRPlus au refuzat să jure pe Biblie. Evident, au tot dreptul să o facă, inclusiv din punct de vedere legal, însă e caraghios ca o formaţiune politică care face asta să se prezinte drept una de centru-dreapta, cu excepţia cazului în care denaturăm complet termenii. După cum scrie Marius Oprea într-un comentariu de pe Mediafax „USR – PLUS şi-a afişat, astfel, programul său electoral: ateismul, o lume în care cele Zece Porunci, care ghidează de fapt umanitatea şi stau la temelia bunului simţ ale unei societăţi sunt zero, nu înseamnă nimic”.

USRPlus se bucură de mult sprijin în zona tinerilor, mai ales a celor corporatişti, şi într-o bună parte din mass media. Titlul cu litere de o şchioapă de pe prima pagină din Adevărul din 7 octombrie 2018 relata despre respingerea referendumului, „Prezenţa la ură: 20,41%. Cine câştigă şi cine pierde din eşecul referendumului”, semnalizează cât se poate de explicit care sunt simpatiile ideologice ale jurnaliştilor de la respectivul cotidian. Un prieten din America îmi spunea că probabil valul neo-marxist de acolo oricum destul de consistent şi în Europa, vizibil în frazeologia lemnoasă de la Bruxelles, va ajunge şi la noi în 5 ani. Poate 5 ani sunt prea puţini, însă tendinţa e clară. Pentru că mulţi dintre cei tineri, până în 35 sau chiar 40 de ani, nu au habar de ceea ce a însemnat pe fond comunismul. Cred că a fost ceva rău fără să înţeleagă fenomenul în profunzime. Ştiu că în anii ‚80 era frig în case şi că alimentele de bază şi benzina erau pe cartelă, dar nu înţeleg cum şi de ce s-a ajuns acolo. Nu e vina lor. La şcoală chestiunea a fost tratată superficial, după cum la fel de superficiale au fost şi discuţiile din societate şi mass media.

Aşa că nu e de mirare că nu realizează că tipul de societate pe care o promovează progresiştii reprezintă, în multe privinţe, o reîntoarcere în timp la era comunistă. Mai ales în etapa timpurie a comunismului promovarea în posturi de conducere, chiar admiterea în facultăţi, era condiţionată de „originea sănătoasă”, adică de apartenenţa la clasa muncitoare, duşmanii, indezirabilii, fiind burghezii sau chiaburii. Acum duşmanul este reprezentat, în America de omul alb, în special de „bărbatul alb”. Dar sunt şi variaţii. De pildă la Harvard s-a aflat că la admitere au fost constant dezavantajaţi ani în şir asiaticii în dauna celor de culoare, iar un critic muzical de la New York Times cerea să se introducă cote în orchestrele simfonice şi să se limiteze numărul asiaticilor. Ori, impunerea unor criterii bazate pe „cote diversitate” în dauna celor bazate pe competenţă este calea sigură către degradarea economică şi socială. Se pierde astfel excelenţa în ştiinţă şi în zona academică, două dintre elementele fundamentale care au făcut din Statele Unite o superputere mondială.

O altă victimă este libertatea de expresie, considerată până de curând sacrosanctă în democraţiile liberale. Nu mai este cazul. S-a ajuns la o reglementare a libertatii de expresie, la „newspeak”-ul imaginat de Orwell. Se modifica definiţii în dicţionare, se blochează opinii, puncte de vedere, pe criterii de „ofensă”, iar sindicatul jurnaliştilor de la New York Times a cerut ca opiniile să fie verificate, înainte de a fi publicate, din punctul de vedere al „sensibilităţii”. Este exact ceea ce se făcea şi în comunism şi ce se face acum şi în China. În România, în prima fază cenzura a operat prin instituţii specializate, Direcţia Presei. Ulterior a operat de o manieră chiar mai toxică cultivând auto-cenzura sub supravegherea Partidului şi Securităţii. Rolul acestora este jucat acum în Occident de către cerberii din spaţiul public, mass media, conducerile universităţilor, ONG-uri, care pot distruge cariere şi vieţi cât ai clipi. E adevărat, nu eşti băgat la închisoare, dar poţi fi uşor distrus profesional şi demonizat public de vigilenţii arhangeli ai noii „ordini culturale”. Iar în alte privinţe e chiar mai rau. Totuşi în comunism nimeni nu imagina zeci de genuri şi nimănui nu-i dădea prin cap, aşa cum face CNN, să înlocuiască cuvintele „femei” şi „fete” cu „indivizi cu col uterin” ca să nu-i ofenseze pe transgenderi! Acest tip de viziune radicalizată, obsedată de construirea „omului nou” (despre asta vorbea mereu şi Ceauşescu), a dus la cele mai oribile tragedii din istorie: revoluţia culturală a lui Mao, genocidul din Cambodgia, perioada lui Stalin. Zeci de milioane de oameni au căzut victime „purificării ideologice”. Evident, nu este de aşteptat să existe în Occident astfel de suprimări fizice. Însă au fost deja şi vor mai fi multe şi umilitoare „execuţii” în spaţiul intelectual.

Dacă revenim la politica autohtonă atunci nu este încă clar cine va fi contraponderea conservatoare la USRPlus. În mod natural ar trebui să facă asta PMP. Dacă însă va continua să rămână într-o zonă de indecizie, acest teren va fi cu siguranţă confiscat de către PSD.

text publicat în premieră în Ziarul de Iași. 

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Avortul, o decizie liberă a femeilor? Nu și pentru Judy Garland
Previous article Alexandru Călinescu. În impas
[ Marginalia ]

[ Marginalia ]

Related Posts

A fi sau a nu fi liber
March 3rd, 2021

A fi sau a nu fi liber

Virgil Iordache. Monopolul unei abordări în etica academică este disfuncțional
March 3rd, 2021

Virgil Iordache. Monopolul unei abordări în etica academică este disfuncțional

Încă un studiu arată, din nou, că lockdown-urile nu funcționează
March 2nd, 2021

Încă un studiu arată, din nou, că lockdown-urile nu funcționează

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Rolul comunităților vii sau teoria conservatoare despre ancorarea oamenilor în realitate Cultura

Rolul comunităților vii sau teoria conservatoare despre ancorarea oamenilor în realitate

Mar 3rd, 2021
A fi sau a nu fi liber Debate

A fi sau a nu fi liber

Mar 3rd, 2021
C. Pătrășconiu. ABC: Cunoașterea de partid Cultura

C. Pătrășconiu. ABC: Cunoașterea de partid

Mar 3rd, 2021
Câteva fragmente din „De ce, Doamne? O radiografie a suferinței”, de C. S. Lewis Cultură

Câteva fragmente din „De ce, Doamne? O radiografie a suferinței”, de C. S. Lewis

Mar 3rd, 2021
Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos (I) ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos (I)

Mar 3rd, 2021
Virgil Iordache. Monopolul unei abordări în etica academică este disfuncțional Debate

Virgil Iordache. Monopolul unei abordări în etica academică este disfuncțional

Mar 3rd, 2021
10 august 2018: capăt de drum Opinii

10 august 2018: capăt de drum

Mar 3rd, 2021
Încă un studiu arată, din nou, că lockdown-urile nu funcționează Debate

Încă un studiu arată, din nou, că lockdown-urile nu funcționează

Mar 2nd, 2021
De la monadologia lui Leibniz la identitatea personală Filozofie

De la monadologia lui Leibniz la identitatea personală

Mar 2nd, 2021
Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga Cultură

Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga

Mar 1st, 2021
T. Baconschi. Grupuri interesate să ne salveze Opinii

T. Baconschi. Grupuri interesate să ne salveze

Mar 1st, 2021
Mircea Vasilescu. Arta și sutienul la români Opinii

Mircea Vasilescu. Arta și sutienul la români

Mar 1st, 2021
Sebastian Lăzăroiu. Ca un vaccin - Diana Șoșoacă Opinii

Sebastian Lăzăroiu. Ca un vaccin - Diana Șoșoacă

Mar 1st, 2021
Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale Societate

Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale

Mar 1st, 2021
Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea Cultură

Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea

Feb 28th, 2021
Tenebrosul drum al unei minți tinere Educație

Tenebrosul drum al unei minți tinere

Feb 28th, 2021
(video) Cafeneaua filosofică: O nouă traducere din Platon - dialogurile de tinerețe. Andrei Cornea în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida Cultura

(video) Cafeneaua filosofică: O nouă traducere din Platon - dialogurile de tinerețe. Andrei Cornea în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida

Feb 28th, 2021
Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech Opinii

Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech

Feb 28th, 2021
Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila Filozofie

Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila

Feb 28th, 2021
Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit. Debate

Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit.

Feb 28th, 2021
Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986) Opinii

Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986)

Feb 28th, 2021
Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti” Opinii

Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti”

Feb 28th, 2021
Noica și marxismul. O explorare Filozofie

Noica și marxismul. O explorare

Feb 27th, 2021
Chesterton și sensul educației Educație

Chesterton și sensul educației

Feb 27th, 2021
Melania Cincea. Academia de Studii Economice muşamalizează o ilegalitate într-un dosar de concurs la Catedra UNESCO, printr-o altă ilegalitate Opinii

Melania Cincea. Academia de Studii Economice muşamalizează o ilegalitate într-un dosar de concurs la Catedra UNESCO, printr-o altă ilegalitate

Feb 27th, 2021
Adevărul moral și conservatorismul constituțional Societate

Adevărul moral și conservatorismul constituțional

Feb 26th, 2021
Dumnezeul filozofilor Cultură

Dumnezeul filozofilor

Feb 26th, 2021
Minunile limbajului obișnuit Filozofie

Minunile limbajului obișnuit

Feb 25th, 2021
Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ Debate

Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ

Feb 25th, 2021
Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze Opinii

Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze

Feb 25th, 2021
Eric Voegelin ca maestru învățător Cultură

Eric Voegelin ca maestru învățător

Feb 25th, 2021
Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth Cultură

Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth

Feb 25th, 2021
Când totul este permis Cultură

Când totul este permis

Feb 24th, 2021
Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon Cultură

Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon

Feb 23rd, 2021
Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare Economie

Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare

Feb 23rd, 2021
Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3) Debate

Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3)

Feb 23rd, 2021
Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul” ALTFEL

Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul”

Feb 23rd, 2021
Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa Debate

Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa

Feb 23rd, 2021
Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare Debate

Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare

Feb 23rd, 2021
Călătoria cu trenul între privilegiu și economie Politică

Călătoria cu trenul între privilegiu și economie

Feb 21st, 2021
Omenirea: o poveste fără speranță? Societate

Omenirea: o poveste fără speranță?

Feb 21st, 2021
Despre nemurire și eternitate. O introducere Cultură

Despre nemurire și eternitate. O introducere

Feb 21st, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.