Alexandru Lăzescu. Huawei, o armă esențială a Chinei în demersul său de obținere a dominației globale

SUA și o parte dintre aliați văd utilizarea echipamentelor Huawei, companie pe care o consideră un instrument al structurilor de securitate ale Beijingului, drept o gravă amenințare de securitate.

În economia războiului tehnologic sino-american, cea mai proeminentă dispută este cea legată de Huawei. Firma chineză, care în prezent derulează o amplă campanie de lobby și publicitate în toată Europa, inclusiv în România, produce echipamentele necesare pentru dezvoltarea rețelelor mobile din noua generație 5G. Se consideră în general că acestea sunt tehnologic superioare alternativelor oferite de firme ca Nokia și Ericsson. Ce e sigur însă e că sunt semnificativ mai ieftine. O investigație publicată cu câteva zile în urmă de Wall Street Journal oferă și explicația. Cotidianul dezvăluie că în ultimii 25 de ani Huawei a beneficiat de un sprijin guvernamental enorm, în valoare de 75 de miliarde de dolari, prin scutiri de taxe, subvenții, facilități de credit, granturi de cercetare etc., ceea ce i-a permis să devină lider mondial ca producător de echipamente de telecomunicații pe care le-a oferit la prețuri mai mici cu 30 de procente în raport cu cele ale competiției. La care se adaugă furturile de tehnologie. Precum cele care au țintit inițial compania americană CISCO, cu care Huawei a avut la un moment un acord de colaborare. Într-o replică trimisă WSJ, Huawei susține că nu a folosit decît parțial liniile de credit oferite și că de fapt și alte companii primesc ajutoare guvernamentale. Numai că prima afirmație e greu de verificat iar, spre comparație, CISCO, principalul competitor american al Huawei, a primit din 2000 încoace doar o sumă totală de 44,5 milioane de dolari drept subvenții federale sau statale, sau garanții de credit.

În afară de sprijinul financiar, Huawei are în spate sprijinul politic activ al guvernului de la Beijing. Extrem de vizibil în confruntarea deschisă cu Washingtonul, care consideră corporația din Shenzen un pericol major pentru securitatea sa națională și pentru cea a aliaților săi din Europa și Asia. De pildă, în luna decembrie, anul trecut, guvernului din Insulele Faroe, un teritoriu danez semiautonom, compus din 18 insule situate între Islanda și Norvegia, oficialii chinezi i-au spus că semnarea unui acord comercial bilateral, important pentru că piața chineză absoarbe cantități importante de somon, principalul export al acestuia, depinde exclusiv de semnarea unui acord cu Huawei pentru realizarea rețelei locale 5G. Este neclar de ce Beijingul a insistat pentru semnarea un contract cu o miză financiară evident minoră: din rațiuni simbolice, în disputa cu Statele Unite, sau pentru că teritoriul se află în imediata apropiere a regiunii arctice, zonă de care China este interesată în mod deosebit?

Ceva asemănător s-a întâmplat și în Germania, unde opoziția față de acceptarea unei soluții Huawei pentru rețeaua sa de telefonie 5G s-a accentuat considerabil în ultima vreme. Serviciile secrete și o parte a cercurilor politice merg pe această linie, în timp ce o altă parte a clasei politice, în principal sub influența unor cercuri de afaceri, adoptă poziția contrară, iar cancelarul Angela Merkel are o poziție ambiguă. Siemens, de exemplu, are extinse afaceri în China, motiv pentru care CEO-ul său, Joe Kaeser, este un activ avocat al liniei care pledează împotriva unor decizii care ar irita Beijingul. Kaeser, care s-a aflat în grupul de afaceri care a însoțit-o pe Angela Merkel în recenta ei vizită în China, s-a arătat preocupat de faptul că este vizibilă o tendință de reorganizare a lumii în cadrul unor noi sfere economice, cu un impact negativ asupra companiilor orientate către export. Restricțiile și șicanele la care a fost supusă Merkel în timpul vizitei ilustrează dilemele și provocările pentru corporațiile multinaționale occidentale, a căror întreagă paradigmă de operare, având la bază postulatul „globalismului”, este pusă serios în discuție. Iată o chestiune practic absentă în perioada Războiului Rece, când economiile occidentale și ale blocului sovietic erau în mare măsură decuplate.

De partea sa, China încearcă pe toate căile să descurajeze orice demersuri de raliere a altor țări la linia americană, cazul Huawei fiind emblematic. Disputele legate de rejectarea Huawei ca furnizor de echipamente pentru rețelele 5G au provocat reacții imediate și dure ale Beijingului, dar și din Canada, Noua Zeelandă sau Marea Britanie până în Germania sau Europa de Est. De pildă, prezent pe 14 decembrie la un eveniment organizat de ziarul economic german Handelsblatt, ambasadorul chinez a avertizat că dacă Huawei va fi exclusă de pe piața germană, vor fi consecințe, făcând trimitere la milioanele de automobile germane vândute pe piața chineză.

Dar de ce se opun categoric americanii instalării de echipamente Huawei în rețelele 5G din statele aliate, mergând până la a spune că vor limita sever colaborarea în materie de schimburi de informații cu țările care vor decide totuși să o facă? Pentru Washington, Huawei nu este altceva decît un instrument al structurilor militare și de securitate ale Beijingului. Ministerul de Externe chinez infirmă, desigur, aserțiunea susținând că e vorba doar de o firmă privată, „ca multe altele în China”. O afirmație puțin credibilă nu doar pentru americani. „Nicio companie chineză nu este o companie independentă”, în opinia unui fost ministru german din partea CDU, Norbert Rottgen, care a ținut să adauge că acceptarea echipamentelor Huawei ar ridica „iminente semne de întrebare în materie de securitate națională”. De altfel, scria ziarul The Times din Londra în aprilie 2019, un raport al think tank-ului britanic Henry Jackson Society concluziona că este „aproape o certitudine” că Huawei acționează la ordinul serviciilor secrete chineze. În plus, raportul contrazicea afirmația că Huawei ar fi o companie privată, din moment ce 98,86% din acțiuni sunt deținute de un sindicat al salariaților care, conform legii, este subordonat unei structuri sindicale centrale care este parte a aparatului de partid și de stat din China.

Oricum, până la urmă, chiar și aceste detalii sunt puțin relevante, pentru că o lege adoptată în 2017 obligă toate companiile private să pună la dispoziția serviciilor secrete din China orice informații sau date li se cer și toate marile corporații chinezești au obligatoriu în consiliile de administrație reprezentanți ai Partidului Comunist Chinez. Așa că declarațiile celor de la Huawei că ei nu vor pune niciodată la dispoziția autorităților chineze informațiile pe care le colectează sunt complet fără acoperire.

Tehnologiile 5G, care permit conectarea la o celulă a unui milion de utilizatori (doar maximum 60 de mii se pot conecta în cazul rețelelor 4G), fac posibil așa-numitul univers IoT (Internet of Things), în care mai toate obiectele din jurul nostru, de la automobile la frigidere, uși de garaj, baterii, biciclete sau diverse containere cu produse, vor fi conectate și ele la internet prin senzori inteligenți. Sunt desigur multe avantaje, dar și probleme, în măsura în care cineva are acces la toate aceste date. În acest punct, îngrijorările legate de Huawei au în vedere trei mari aspecte. Primul este acela că prin intermediul Huawei, serviciile secrete chinezești pot avea acces la date sensibile pentru securitatea națională a țării în care operează. Nu e doar o speculație. În aprilie 2019, Bloomberg a relatat că Vodafone Italia a descoperit în 2011 că echipamentele Huawei utilizate de companie aveau „portițe de acces” ascunse care permiteau firmei chinezești să aibă acces la datele personale.

În al doilea rând, chinezii pot planta în echipamentele livrate de Huawei viruși prin care, într-o situație de criză, ar putea paraliza segmente întregi de activitate care operează fiind conectate la internet. În fine, dacă Huawei ajunge să dețină monopolul în acest domeniu eliminându-i, cu sprijinul guvernului de la Beijing, pe ceilalți competitori, atunci se creează o dependență globală periculoasă față de un furnizor controlat de stat care poate șantaja în scopuri politice, economice, diplomatice, după cum a și procedat China frecvent în relația cu Coreea de Sud, Filipine, Vietnam sau în relația cu corporațiile străine.

În ciuda presiunilor americane, multe țări din Africa, America de Sud și Asia sunt gata să semneze sau au semnat deja contracte cu Huawei pentru dezvoltarea rețelelor 5G. Însă pentru Beijing miza cea mare este în Europa. De unde și presiunea enormă exercitată asupra unor țări ca Germania sau Marea Britanie. Ungaria, unde Viktor Orban cultivă relații privilegiate și cu China, și cu Rusia, a anunțat deja că va adopta soluția Huawei, în ciuda apelului făcut de Mike Pompeo în cursul turneului său european de anul trecut. România pare înclinată să dea mai degrabă curs recomandării Washingtonului. Este însă interesant de menționat prezența masivă și activă a Huawei în România, inclusiv în marile centre universitare. Într-un interviu recent, George Zhang, CEO Huawei Romania, a dezvăluit că filiala de aici are cei mai mulți angajați dintre toate celelalte din Europa, cu excepția Germaniei. Tot de la George Zhang am aflat că un grup de jurnaliști români a fost în vizită acasă la Huawei, în Shenzen. Un semn că România pare să fie importantă pe harta lor de influență. Este limpede că Europa este o miză importantă, motiv pentru care Huawei și desfășoară aici ample operațiuni de relații publice. Scopul este acela de a determina cât mai multe țări să accepte tehnologia Huawei, beneficiul suplimentar fiind acela că astfel se generează tensiuni și în relația acestora cu America, decuplarea euro-atlantică fiind unul dintre obiectivele majore ale Beijingului. //

text publicat în premieră în revista 22