Alexandru Vesa. Viziunea rothbardiană a educației

În ,,Manifestul Liberal”[1] Rothbard denumește socialism educațional învățământul centralizat, guvernamental și obligatoriu (ceea ce există în mare parte și în România).

Autorul aduce mai multe critici acestui sistem, printre care:

1. eroarea dintre învățământ și educație în general: acesta afirmă că educația este un proces de învățare continuă, care nu se desfășoară doar în școli;
2. părerea că învățământul obligatoriu aduce în mod necondiționat beneficii fiecărui copil; în realitate existând costuri de oportunitate sau chiar pierderi directe (ex.: creșterea delicvenței juvenile, ca urmare a timpului petrecut într-o școală violentă)
3. ideea că acest tip de învățământ este gratuit – fie că este finanțat direct de la bugetul de stat sau prin vouchere școlare, cineva plătește aceste servicii educaționale (anume contribuabilii);
4. uniformitatea venită la pachet cu centralizarea – iar asupra acestui aspect ne vom apleca mai mult.

Murray Rothbard menționează că natura acestui sistem de învățământ pretinde impunerea uniformității și eliminarea diversității și a individualității din procesul educativ. În vederea impunerii uniformității argumentele sunt următoarele:

• birocrațiile guvernamentale trăiesc după reguli și le impun într-o manieră uniformă;
• birocrația guvernamentală -spre deosebire de afacerile private- nu este interesată nici să fie eficientă, nici să ofere servicii de calitate clienților.

O problemă a uniformizării educației constă în satisfacerea cerințelor clienților, aceștia având preferințe diferite: ,,În ceea ce îl priveşte, birocratul din învăţământul public are de făcut faţă unei sumedenii de decizii cruciale şi controversate atunci când trebuie să hotărască modelul învăţământului formal în jurisdicţia sa. El trebuie să decidă: Cum ar trebui să fie acest învăţământ? Tradiţional sau progresist? Antreprenorial sau socialist? Concurenţial sau egalitarist? Segregat sau integrat? Religios sau laic? Să includă educaţia sexuală sau nu? Să pună accentul pe artele liberale, sau să fie unul vocaţional? Problema este că, oricare ar fi hotărârea sa – şi chiar dacă ar decide în conformitate cu dorinţa majorităţii – va rămâne întotdeauna un număr important de părinţi şi de copii care vor fi complet lipsiţi de tipul de educaţie pe care îl doresc.”

Soluția propusă? O piață educațională liberă – astfel ar  exista o ofertă variată de servicii educaționale, capabilă să satisfăcă nevoile unei populații diferite.

[1] Rothbard, M. (2004) – Manifestul Liberal, Editura: Institutul Ludwig von Mises – România, disponibil online la: http://mises.ro/281/manifestul-liberal