Alexandru Vîjan. Radicalismul ca establishment

CONTRIBUTOR

In anul in care in tari precum Cehoslovacia, Polonia si Iugoslavia existau incercari de rasturnare a ordinii comuniste, inabusite fara drept de apel, in tari de dincolo de Cortina de Fier – care isi datorau prosperitatea capitalismului – aveau loc miscari radicale anarhiste, filocomuniste, indreptate a tot ceea ce a facut din Vest cea mai libera si prospera zona din lume.

Azi, la 50 de ani de la acel fatidic 1968, Vestul este condus de participanti si simpatizanti ai miscarii 1968, care si-au dat seama probabil ca e mai usor sa distrugi ce au construit altii din interior, din pozitii de autoritate.

De aceea, ce vedem in ultimii ani nu e o intamplare. Nici elogiile la adresa lui Marx din partea lui Juncker, nici incercarea de transformare a granitelor si a suveranitatii nationale in piedici enervante.

Suntem condusi de cei care se revoltau fata de un sistem in acelasi an in care, in partea nelibera a Cortinei, oameni mureau revoltandu-se cu speranta la un asemenea sistem.

De asta falia de gandire din 2018 dintre Vestul si Estul Europei.