Un gand foarte potrivit pentru duminica de astazi.
Olivier Giroud, atacantul francez, intrebat ce anume face pentru a rezista stress-ului. Se gandeste la copiii sai si se roaga.
Isi intoace ochii catre inima si catre cer.
“Quand je suis submergé par mes émotions – forcément ça arrive parfois –, j’ai pris l’habitude de marquer les initiales de mes enfants au marqueur sur le creux de ma main et durant les matchs, je les regarde pour faire retomber la pression. Cela m’apaise. Ou sinon je prie. Cela peut être quelques mots comme : «Christ, je te fais confiance». C’est une force pour moi. Après, à chaque fois que je marque un but, je remercie le ciel car je suis très croyant.”
Are tatuat pe brat psalmul 23 “Dominus Regit Me Et Nihil Mihi Deerit”.
Duminica placuta tuturor si Allez les Bleus!
Si o nota vesela pentru final. Circula, in aceste zile, printre patrioti de moda noua, un puternic sentiment de solidaritate cu echipa Croatiei. Ca sunt albi, ca nu au negri, ca-s de-ai nostri, mai saraci si din Balcani. Ca francezii sunt cam “blacks”.
Altfel spus, de mai putin de o saptamana croatii au aflat ca se trag din daci. Linia lor de mijloc este formata din urmasii directi si puri ai legendarilor Manzović, Barzić si Viezurić.
Cat despre francezi, trebuie spus ca bleu pâle, bleu gendarme, bleu foncé sau bleu de Roumanie, toti Bleus suntem. Si tara asta diversa si colorata se bucura impreuna de fotbal.
Si de victoria de astazi, n’est-ce pas?
Articol apărut şi pe blogul meu din Adevărul.