Am fost intrebat ce este si ce vreau eu cu aceasta Marginalia. Raspunsul este acesta:

Acum ca am facut primul pas in experimentul acesta colectiv numit Marginalia si ca prima etapa este consumata, putem trage o linie si putem face o evaluare, putem re-analiza de unde venim, unde suntem, incotro am vrea sa mergem.

Ce am am reusit sa dovedim cu acesta prima etapa? Am dovedit ca se poate. Am arata ca exista resurse de mare calibru care sunt dispuse sa participle pro bono la crearea unei interfete cu publicul romanesc, figuri intelectuale si publistice remarcabile. Sunt personalitati  neapreciate si nevalorificate la potentialul, valoarea si dorinta lor de a participa la viata publica si dezbaterea publica de limba si cultura romana, lipsite de platforme publicistice pe masura, intr-o viata publica  ce a degenerat treptat la cel mai mic numitor comun al spoielii occidentalizate si a manelismului vulgar si agresiv.

Avem acum o mostra foarte modesta a ceea ce se poate face, aducand impreuna pe acelasi plan acesti oameni. Pe langa cei al caror nume este deja public, un numar egal si-a anuntat intentia de a se alatura si a participa la acest experiment. Si numarul acesta va creste. Din acest moment NU mai exista scuza sau pretextul ca intelectualii, oamenii de valoare, profesionistii romani din tara si diaspora NU ar vrea sa participe la viata publica, nu ar vrea sa contribuie la mentinerea standardelor, ca ar fi retrasi si indiferenti la destinul vietii publice romanesti. NU. Am demonstrat si vom mai demonstra inzecit, ceea ce deja este evident: anume ca vina NU e a lor.

Nu e vina lor ca mass media au fost parazitate si apoi infestate si distruse de catre cleptocratia tranzitiei. Nu e vina lor ca in publicistica si jurnalismul romanesc se practica selectia adversa. Nu e vina lor ca aceia care ar mai putea inca sa capaciteze imensele resurse de talent, generoziate si patriotism disponibile, nu au stiinta si forta sa o faca. Nu e vina lor ca nivelul constuctorilor si administratorilor de organizatii, de institutii, de proiecte, de platforme capacitatea de a angaja acest tip de oameni este aproape zero. Nu e vina lor ca toata lumea se plange ca se alege praful de valorile, standardele si institutiile vietii publice si ale discursului public, dar nimeni nu face nimic de fapt. Si vorbesc aici mai ales de cei care ar avea capacitatea si puterea si statusul social sa o faca.

Ideea de acum inainte e simpla: S-ar putea si altfel. Am dovedit ca e posibil si altfel. Nu ca ar fi perfect ce e pe Marginalia dar e o indicatie de cam ce s-ar putea, daca s-ar vrea: directia generala, oameni si competente. Nu, nu suntem condamnati. Se poate construi un punct de orientare (chiar mai multe) impotriva haosului valorilor si o stavila in valul de manelizare, mitocanie institutionalizata, kitsch si incompetenta mediatica, degradare culturala si spoiala occidentalizat-vulgarizanta. Intrebarea care se pune este: Vrem sau nu? Avem vointa colectiva de a o face sau nu?

Ne tot agitam cand depresiv, cand isteric, cand profetic cu PSD-ul si Dragnea si Viorica si mama lui Makinson. Si ne miram ca vai, cum am ajuns aici. Asa am ajuns aici. Aici suntem.  Intrebarea care se pune este: Vrem sau nu sa iesim din fundatura in care am ajuns? Avem vointa colectiva de a o face sau nu? Si daca da, atunci nu exista decat o singura cale: reconstruirea reperelor intelectuale si valorice. Fara asta, si 10 “partide noi da’curate” si 100 de “proiecte de tara” sunt zero barat.

Am fost intrebat ce este si ce vreau eu cu aceasta Marginalia. Raspunsul este acesta: Vreau sa determin, sa clarific odata pentru totdeauna pentru mine si apoi evident pentru cititorii si colegii mei, care este situatia reala. Sa nu ne mai amagim. E un test pragmatic si realist in determinarea starii de fapt. Mai exista putinta de iesire? Ne-am pierdut toti in cacofonia, haosul si confuzia ruinelor mass media romanesti pulverizate de cleptocratia tranzitiei, sau in infantila si dezaxata lume a  retelelor de socializare  care au accentuat haosul si cacofonia ? Mai putem regrupa si reconstrui o sfera a standardelor intelectuale si publicistice? Sau ne resemnam histrionic pe facebook? Sau la fel de penibil,  ne prefacem ca ne resemnam mimand detasarea, retrasi in turnul de fildes, aparent deasupra gloatelor, in realitate total in afara oricarei relevante publice, intelectuale si culturale dar cu ochiul pe “posteritate”?

Sa nu ne amagim: Facebook si retelele de socializare si strategiile solo duc exact unde am vazut ca duc. Trag in jos spre numitorul comun, te lasa la mana cenzorilor si dezaxatilor ideologic, te fac tinta abjectiei pegrei lumii virtuale si te incurajeaza sa te manifesti histrionic si servil in cautarea solutiilor optime in a fi … placut. Da: placut. Liked.

Sa nu ne amagim: retras in turmul de fildes, aparent deasupra gloatelor, scrind pentru nemurire si posteritate esti de fapt un caraghios. Cu actualul trend in cultura romana si in standardele ei educationale si intelectuale, in doua generatii NU va mai exista posteritate, pentru ca nu va mai exista nici interesul nici putinta de a accesa ceva numit literatura si cultura romana. Altfel decat ca studiu de istorie si interes archeologic.

Asadar: Se poate construi un punct de orientare in spatiul publicistic  impotriva haosului valorilor si o stavila in valul de manelizare, mitocanie institutionalizata, kitsch si incompetenta mediatica, degradare culturala si spoiala occidentalizat-vulgarizanta? Pana acum, experimental Marginalia ne da in semnal preliminar: resursa umana exista.

Exista insa interesul si nevoia publica de capacitare a acestei resurse? Aceasta-i intrebarea. Exista capacitatea institutionala si resursele -in societatea romana si intre cei care ar avea in mod normal responsabiliatea sociala in acest sens- pentru a sustine acest tip de demersuri? Vom vedea curand ce si cum. Si vom trage conluziile practice. oricat de neplacute si oneroase at fi ele pentru noi personal.

PS Voi reveni maine cu cateva precizari privind pasii urmatori.