Andrei Bontaș. Cine sunt adevărații mizantropi și anti-umaniști?

Am din ce în ce mai acuta senzație că cei care se opun din oficiu ideii de liber arbitru, ajungând chiar să refuze să discute despre el și tratându-l ca pe o rămășiță caducă a unui sistem de gândire obtuz și oprimant (pentru că impune responsabilitate libertății) sunt adevărații mizantropi și anti-umaniști.

Think about it, cât de lipsit de înțelegere față de umanitate să fii ca să-i negi omului agentivitatea, iar asta nu ca urmare a unui demers empiric, ci pur și simplu ca ipoteză de bază, inițială, pentru remodelare socială și demografică? Cât de arogant și lipsit de considerație față de individ și individualitate în sine să fii ca să consideri că utopia propusă de tine este superioară miilor de ani și miliardelor de minți care au modelat de-a lungul timpului istoria speciei?

E de o artificialitate și o blazare intelectuală imensă ideea că indivizii și populațiile sunt interschimbabile și că totul – aici intrând inclusiv cei mai adânci sâmburi ai identității și evoluției noastre – e un produs al unor convenții sociale și atât. Și e exact nebunia și artificialitatea pe care se bazează totalitarismul genocidar al ultimilor 200+ ani pentru că neagă umanitatea și potențialul nostru ca indivizi, iar alături de responsabilitatea pentru propriile alegeri, ne fură libertatea și, așa cum s-a tot întâmplat din 1793 încoace, va ajunge să ne fure tot, inclusiv viața, devenită între timp un punct dintr-o masă umană înlocuibilă.

Nu e de mirare că apostolii acestei religii seculare a deconstrucției și negării urăsc aproape la fel de tare atât concepția iudeo-creștină despre sine și potențial uman, cât și baza evoluției prin selecție naturală a caracteristicilor înnăscute, transmise din generație în generație.

Pentru că această filosofie a meschinăriei urăște ereditatea ca principiu, nu poate avea decât dispreț pentru familie, moștenire și individ.