„Locuiam în Drumul Taberei, și cablul troleibuzelor a fost distrus pe 21 decembrie. Am rămas în apartamentul părinților, din centru. Am developat filmele într-un revelator improvizat. Nu aveam termometru, filmele au ieșit palide. Unele clișee nu se puteau mări prin procedeu argentic. Filmele din decembrie 1989 le-am copiat prin contact. Aveam poze timbru de 24×36 mm. Ochiul omenesc nu distinge detalii sub 1/10 mm. O mare de capete minuscule mi se părea pe atunci fără interes.
Reproduse digital la înaltă rezoluție și procesate, acele clișee arată detalii nebănuite. Minuscule pe film, când sunt mărite capetele devin neașteptat de expresive. Dând pe dinafară de adrenalină, aproape fiecare personaj se comportă ca pe scenă. Fotografiile dispuse cronologic au o mare putere de asociere. Îți reamintesc și detalii pe care le credeai de mult uitate. Eram cu toții plini de speranță în acele zile.“
– ANDREI PANDELE