Andreï Vieru. Actele la control

În Marea Britanie s-a înființat de curând un minister al prevenirii sinuciderilor. Dacă aș fi om politic, aș milita în favoarea înființării unui minister al prevenirii înființării de noi ministere. 

După ce am postat aceste cuvinte pe Facebook — sau mai exact după ce am răspuns unor comentarii ale prietenilor mei Ioana Hîncu și Mircea Toplean — contul mi-a fost blocat. Dialogul cu prietenii s-a orientat de la sine spre tema birocrației și a felului acesteia de a “rezolva” problemele agravându-le și inventând totodată altele. Că problemele proliferează împreună cu birocrația însăși e ceea mai neîndoielnică afirmație logico-politică.

În momentul de față, nu am acces la cont, pretextul fiind că identitatea mea ar face obiectul unor dubii. Mi s-au cerut dovezi. Le-am trimis. În așteptarea unui răspuns despre care nu se știe dacă va veni vreodată, ce-ar face în locul meu orice om normal? Și-ar înființa un cont pe același nume și, de bună seamă, alte zece conturi pe nume fictive. Bineînțeles că și-ar deschide conturi și pe alte platforme de socializare, cu obiceiuri de cenzură mai blânde. Asta reușește birocrația: să creeze probleme, nu să rezolve.

Țin să le mulțumesc prietenilor și neprietenilor care au semnalat imperturbabila tâmpenie a sistemului și tendința sa nedezmințită de a le căuta pricină celor care emit opinii neconforme cu linia actuală de partid (altfel spus, cu spiritul corectitudinii politice). În primul rând prietenilor mei Dragoș Aligică, Ioana Hîncu, Adrian Papahagi, Bogdan Budeș, Adela și Mircea Toplean, care după știința mea au fost primii. Le urez la mulți ani, îi asigur că n-o să mă sinucid din cauza feisbucului și le dedic această versiune a Ucenicului vrăjitor de Paul Dukas: