![[ Marginalia ] etc.](https://www.marginaliaetc.ro/wp-content/uploads/2018/05/Marginalia-logo-mobile.png){kind=logo}
![[ Marginalia ] etc.](https://www.marginaliaetc.ro/wp-content/uploads/2018/05/Marginalia-logo.png){kind=logo}
![[ Andrei Vieru ]](https://www.marginaliaetc.ro/wp-content/uploads/2018/05/Andrei-Vieru-16x16.jpg){kind=avatar}
Țin să remarc dimensiunea corect-politică a spuselor celor doi “cercetători CNSAS” și ale unora dintre apărătorii lor. Constat, la unul dintre “cercetători”, un grobianism care merge în direcția trasată de Corectitudinea Politică. De dimensiunea CP a mutării accentelor, a reabilitării, chiar parțiale sau implicite, a administrației comuniste a penitenciarului nu prea s-a vorbit în spațiul public. „Tortura nu este o excepţie venită sau impusă de un terţ represor”, spune unul dintre cei doi “cercetători”. Cu alte cuvinte, dacă înțeleg bine, regula — aceea a torturii — vine din altă parte, nu de la inițiatorul comunist al fenomenului Pitești. Care inițiator comunist, în cazul de față, este calificat drept simplu represor terț! În contextul actual, asta e CP în stare pură!
Pentru un studiu psihologic, sociologic, moral, filozofic, etc. al fenomenului Pitești e nevoie de nuanțe. Însă asistăm la o manevră pur politică, mai precis la una corect-politică. Nu spun că politica n-are și ea nevoie de nuanțe. Spun doar că nu are totdeauna nevoie de nuanțe. Responsabilitatea politică e fenomenului Pitești stă exclusiv pe umerii administrației comuniste din epocă. Pentru a stabili acest lucru nu e nevoie să citești nicio pagină în plus despre fenomenul Pitești. Pentru alte aspecte ale fenomenului, poate; dar nu pentru aspectul politic al sordidei afaceri.
Și fiindcă e vorba de Corectitudine Politică, nu pot să nu citez următoarea reflecție, postată astăzi-dimineața pe FB de Adela Toplean: Există un element de sadism în nevoia “de a redistribui” vina într-un scenariu sadic cu vinovați preabine cunoscuți. De fapt Corectitudinea Politică prezintă mare conductibilitate pentru impulsurile sadice. CP te face atotputernic (nevoia de bază a sadicului) fiindcă împarți discreționar “viață”, “dreptate”, “privilegii” victimelor tale. Ești nu doar stăpânul limbajului, ci și al vieților tuturor, fie ele trecute prezente sau viitoare; asupra acestor vieți, CP îți dă control interpretativ absolut. Mă întreb care e incidența trăsăturilor sadice printre cenzorii și promotorii CP.
Nu vreau să creadă nimeni că pun un semn de egalitate între tortura fizică și cea morală. Și totuși, nu pot să nu observ că apar și versiuni contemporane ale “Fenomenului Pitești”. Limitate deocamdată la sfera presiunilor morale reciproce și a supliciului psihic pricinuit de adepții CP unii altora. Documentarul complet despre Evergreen Univeristy, acest Pitești à l’américaine, poate fi privit aici:
