Andrei Vieru: Indrăzneala de a face pe disidenții cu voie de la poliție

Teoretic, oricine e liber să gândească ce vrea la adăpostul propriei cutii craniene, în interiorul căreia niciun regim totalitar n-a avut vreodată acces. Dar câți gândesc liber în capul lor? Nu-i poate împiedica nimeni s-o facă, prin nicio metodă… și totuși, nu puțini gândesc exact așa cum li se cere.

Încurajarea libertății de gândire revine, paradoxal, la a aboli curajul în calitate de categorie morală. Sau, cel puțin, la a o face să devină irelevantă. Căci, în aceste condiții, cu ce ar semăna acest tip de vitejie? Ar fi ca și cum am avea îndrăzneala de a face pe disidenții cu voie de la poliție și cu binecuvântare de la KGB. Trăim o situație paradoxală în care dăm ghes așa-numitului curaj și așa-numitei libertăți de a nu gândi ca ceilalți, golind concomitent însăși noțiunea de curaj de semnificația ei morală sau chiar de întregul ei conținut!