Andrei Vieru. Timorați fără frontiere

September 11th, 2019 [ Andrei Vieru ] ALTFEL comments

La ce se poate aștepta o societate în care individualismul dus până-n pânzele albe domină peisajul ideologic? Societățile în care gândirea colectivistă nu mai joacă niciun rol — sau un rol extrem de limitat și de precar — sunt lovite de timiditate colectivă (întrucât nu mai există nicio instanță psihică colectivă pe care să te poți bizui). Societățile timide au în comun aceea că singura valoare pe care o afișează ca fiind a lor este faptul că nu au vreo valoare proprie. Este suficient, de exemplu, să alungăm din conștiința publică orice sentiment patriotic pentru a obține nu atât o societate de cosmopoliți, cât o societate de lași. Presupunând că poate supraviețui, înspre ce poate evolua o societate formată din timizi și din fricoși? Dialectica morală și politică ar indica mai degrabă că ea nu poate evolua decât sau spre o societate de naționaliști trufași, sau spre anomie cosmopolită.

E cu atât mai ușor să terorizezi un om cu cât e mai timid; e cu atât mai lesne să terorizezi o întreagă societate cu cât e mai timorată. În fața valului de terorism care a cuprins omenirea, anxietatea pe care o simt în prezent occidentalii este o teamă neexplicitată. Nu spun că e o teamă nejustificată, fără niciun obiect. Spun doar că frontierele și obiectul ei nu sunt clar definite. Pendulăm între anxietate și nesăbuință. Ingineria socială pe bază de populații strămutate care nu împărtășesc nici pe departe valorile noastre denotă nechibzuință; ea ține de cascadorie: cu alte cuvinte, numai graduală nu este. Dacă ne gândim bine, nu suntem nici medici, nici reporteri, nici avocați fără frontiere. Suntem o societate de timorați fără frontiere.