Andrei Vieru. Timorați fără frontiere

La ce se poate aștepta o societate în care individualismul dus până-n pânzele albe domină peisajul ideologic? Societățile în care gândirea colectivistă nu mai joacă niciun rol — sau un rol extrem de limitat și de precar — sunt lovite de timiditate colectivă (întrucât nu mai există nicio instanță psihică colectivă pe care să te poți bizui). Societățile timide au în comun aceea că singura valoare pe care o afișează ca fiind a lor este faptul că nu au vreo valoare proprie. Este suficient, de exemplu, să alungăm din conștiința publică orice sentiment patriotic pentru a obține nu atât o societate de cosmopoliți, cât o societate de lași. Presupunând că poate supraviețui, înspre ce poate evolua o societate formată din timizi și din fricoși? Dialectica morală și politică ar indica mai degrabă că ea nu poate evolua decât sau spre o societate de naționaliști trufași, sau spre anomie cosmopolită.