Anti-Piketty sau clauza economistului cel mai favorizat

Cartea Capitalul în secolul XXI, apărută în 2013, tradusă și în românește, a avut un impact enorm în toată lumea. Deși falsificările și statisticile eronate sunt multe, autorul a fost protejat de clauza pomenită mai sus. La inițiativa Institutului (IREF) pe care-l conduc împreună cu Jean-Philippe Delsol, am reunit în jur de 20 de economiști din lumea întreagă și am publicat în Franța o carte intitulată Anti-Piketty. Vivat capitalul în secolul al XXI-lea, carte care a fost tradusă în România, la Iași, de neobositul profesor universitar Gabriel Mursa, director al Institutului Hayek.

Dacă vreți să aflați cum sunt trucate statisticile economice și cum poți impune parșiv o politică socialistă, citiți această carte. Veți descoperi echivalentul sociologului Pierre Bourdieu în economie, cel care crede că lumea se împarte musai în două: bogați și săraci. Iar ca să-i scoatem din sărăcie pe unii, trebuie să-i taxăm pe ceilalți. Lucrurile nu sunt chiar așa de simple. Dimpotrivă. Lumea nu e deloc alcătuită numai din aceste categorii, iar frontiera dintre ele e foarte subțire în anumite părți ale globului. Dar să cităm câteva fragmente din prefața la traducerea Anti-Piketty apărută la Iași.

„Thomas Piketty a fost foarte bine primit de o stângă în căutare de noi repere, necesare pentru a rămâne scufundată în propriile erori, după ce comunismul s-a prăbușit și după ce socialismul s-a dovedit a fi un eșec oriunde în lume. El a oferit ceea ce aceasta aștepta – un nou materialism științific, după ce materialismul marxist a falimentat. Totuși, Piketty a căzut în aceeași capcană, cea a unui model unidimensional, mereu periculos, din cauza viziunii sale limitate și părtinitoare. Istoria nu se rezumă la o formulă sau la o idee, fie ea și genială. Societatea se dovedește a fi extrem de complexă, mereu creativă; ea nu poate fi încadrată în tipare rigide.” „Dacă lucrarea înviorează dezbaterea asupra inegalităților, recomandările ei radicale în materie de politici fiscale ar fi greu de impus în Statele Unite. Inclusiv Franța socialistă a înțeles dezastrul la care ar conduce asemenea teorii, cu o rată marginală de impunere de 75%, precum cea propusă de François Hollande, inspirată de Piketty, la care guvernul a renunțat imediat. Impozitarea nediferențiată a muncii și a capitalului, apărată de Hollande pentru o vreme, s-a dovedit a fi nocivă și a fost abandonată de guvernul francez. Acest lucru înseamnă să revenim la viziunea «supplyside»: lumea își dă seama, în sfârșit, că în absența capitalului nu se creează locuri de muncă. Este vremea în care guvernul «iubește lumea afacerilor».”

Integral, textul poate fi citit aici!