Anulare vs. toleranță: consecințele pedepsirii dizidenților

November 10th, 2020 [ Marginalia ] Politică comments

Când limităm confruntările între idei, ajungem să împiedicăm progresul întregii societăți.

Pluralismul este ideea că oameni, tradiții și credințe diferite nu doar că pot să coexiste în aceeași societate, ci că acestea ar trebui să coexiste, deoarece societatea are de câștigat de pe urma apariției unor idei noi.
Cultura anulării este o amenințare la adresa unei societăți liberale, deoarece încearcă să modeleze informația disponibilă în loc să caute adevărul.
A fi tolerant cu alte idei nu înseamnă doar să le înduri prezența, ci să le iei în considerare cu deschidere, după cum susține Chadran Kukathas, profesor la Singapore Management University.

„Cultura anulării este o adevărată amenințare la adresa libertății academice din Statele Unite”, susține Jonathan Rauch, distinguished fellow al Institue for Humane Studies, într-un articol scris pentru site-ul Persuasion. Rauch citează rezultatele unui sondaj realizat de Cato Institute, care arată că o treime dintre americani se tem de repercusiunile pe care cariera lor le-ar putea suferi dacă și-ar exprima adevăratele opinii politice. A anula diferă de a critica în mod constructiv, scrie Rauch, deoarece anularea „înseamnă schimbarea câmpului de luptă informațional, nu căutarea adevărului; iar intenția sa – sau, cel puțin, rezultatul său predictibil – este să impună conformismul”.

Conformismul este piatra de mormânt a liberalismului. Într-o societate omogenă – una în care aproximativ toată lumea are același trecut, aceeași religie, aceleași valori și scopuri – oamenii vor cădea de acord în mod natural aspura a ceea ce înseamnă să fii o persoană bună și să trăiești o viață bună. Dar regula de aur a liberalismului este pluralismul: ideea că oameni, tradiții și credințe diferite nu doar că pot să coexiste în aceeași societate, ci că acestea ar trebui să coexiste, deoarece societatea are de câștigat de pe urma unei eterogenității efervescente.

„Gândirea liberală derivă cu adevărat din observarea faptului că oamenii sunt în mod substanțial în dezacord unii cu alții”, afirmă Chadran Kukathas, profesor al Singapore Management University, într-un video marca Big Think despre pluralism și toleranță. „Oamenii au feluri diferite de a trăi.”

De-a lungul istoriei, bărbații și femeile care au schimbat lumea au fost exemple vii ale pluralismului – oameni ai căror viață și a căror minte au fost rezultate unice ale unei lumi diverse și interconectate. Alexander Hamilton a fost, înainte de a ajunge în colonii, după cum spune chiar musicalul Hamilton, „copil din flori, orfan, fiul unei femei ușoare, un scoțian ajuns într-un loc uitate de lume din Caraibe”. Marie Curie (născută Skłodowska) a fost fiica a doi profesori polonezi, unul ateu și celălalt catolic, și a urmat cursurile unei universități secrete din Varșovia, înainte de a emigra în Paris. Sergey Brin s-a născut în Uniunea Sovietică, părinții săi fiind evrei, înainte ca familia sa să emigreze în Statele Unite pentru a scăpa de persecuție, unde Brin a devenit fondator al Google.

O societate pluralistă alimentează inovația și progresul, este locul în care oameni diverși cu experiențe de viață unice se dezvoltă și împărtășesc idei. Dacă oamenii ar fi rămas în comunități separate și omogene, oare câte vieți și idei care au schimbat lumea nu ar fi existat?

Criticii ar putea spune că e un lucru să accepți oameni cu proveniențe diverse în societate ta, dar este cu totul altceva să accepți idei diverse, unele chiar jignitoare și dăunătoare.

Dar lumea noastră vibrantă, care evoluează constant, depinde de idei și culturi diverse. Într-o societate omogenă, ideile și obiceiurile pot stagna timp de generații. Dar într-o societate pluralistă, ideile și obiceiurile evoluează, intrând constant în contact cu alte idei și obiceiuri alternative. În Despre libertate, John Stuart Mill scrie:

„… răul făcut prin împiedicarea exprimării unei opinii este ceva deosebit: prin el, întreaga specie umană este prădată, atât posteritatea, cât şi generaţia acuală, iar cei ce nu sunt de acord cu opinia în cauză sunt chiar ·mai mult prădaţi decât cei ce o susţin. Dacă acea opinie este corectă, aunci lor li s-a răpit ocazia de a trece de la eroare la adevăr; dacă ea este greşită, ei pierd ceva la fel de profitabil, şi anume imaginea mai clară şi senzaţia mai vie a adevărului, produsă prin coliziunea acestuia cu eroarea.”[1]

Pentru ca umanitatea să aibă de câștigat din pluralism – să aibă de câștigat din schimbul de idei și din confruntarea acestora – trebuie să practicăm toleranța. Trebuie să respectăm drepturile colegilor și vecinilor noștri de a gândi și de a trăi diferit față de cum o facem noi.

Kukathas afirmă că atunci când cineva practică toleranța nu doar îndură prezența a ceva, ci îl ia în considerare cu „un fel de minte deschisă”. Toleranța intenționată, cu sens, implică depunerea unui efort de a înțelege punctul de vedere al celorlalți. Nu trebuie să fim de acord, dar trebui să căutăm să înțelegem. Și, în final, dacă vrem să trăim într-o societate înfloritoare și pașnică, trebuie să tolerăm idei cu care nu suntem de acord.

Cultura anulării prădează societatea tocmai de acest lucru – exercițiul sănătos și esențial al toleranței, fără de care pluralismul și o societate pașnică nu pot fi păstrate.