Autor de “meme” si eseist libertarian mai cunoscut prin lucrarile sale decat prin numele sau

 “Memele” spatiului virtual circula, evident, fara copyright sau atribuire de autorat. Probabil ca nu doar o singura data -printr-un un email de la un prieten sau un link pe retelele de socializare- ati intalnit ceva de felul de mai sus sau de acest fel:

Sau de acest fel:

Pentru cei care si-au pus intrebarea, avem raspunsul: Autorul lor este Costel Stăvărache, absolvent al Facultății de Filosofie, Universitatea București (unde dupa un excurs in Heidegger pentru care s-a apucat sa invete germana, s-a focusat in principal pe filosofie analitica) și doctor în științe politice, autorul unui doctorat in filosofie politica, teoria jocurilor si teoria optiunilor publice sub indrumarea profesorului Adrian Miroiu, la SNSPA. Este unul dintre cei mai solizi ganditori libertarieni din Romania. Este cercetător asociat Centrului pentru Dezvoltare și Analiză Instituțională (CADI), autorul mai multor lucrari despre Doctrina Populara, vezi de pilda DOCTRINA POPULARA, SINTEZA VALORILOR SI PRINCIPIILOR DREPTEI. A publicat in Revista 22 si recent a predat un curs despre Teoriile Conspiratiei in cadrul Academiei Private.

Eseurile sale se evidentiaza prin claritate conceptula, transparenta stilistica, ancorare bibliografica (este printre putinii autori care foloseste notele de subsol si referinta bibliografica in chiar si cele mai banale exercitii publicistice). Cateva exemple aici:

Legea de fier a oligarhiei: O idee recurentă a apărătorilor comunismului e că acesta n-a fost aplicat pentru că muncitorii n-au deținut efectiv mijloacele de producție. Într-adevăr, controlul real era exercitat de o elită de partid, nu de muncitori. De aici se deduce însă că sistemul comunist n-a fost aplicat și mai avem de așteptat să fie aplicat cu adevărat. Revoluția a fost trădată. Discuția e relevantă și pentru azi. Și în socialismul democratic deținem lucruri în comun: poșta, educația, brațul Pavel etc.Un răspuns la inegalitatea deciziei din socialism e legea de fier a oligarhiei a teoreticienilor elitiști (Michels, Mosca, Pareto etc). Potrivit ei, în orice activitate omenească, orice organizație va fi condusă de o elită restrânsă. Aceasta funcționează peste tot că vorbim de firme, sindicate, organizații caritabile sau de cluburi[1]. În orice organizație vom avea întotdeauna minoritate de oameni formată din lideri și o majoritate formată din followers[2]. Consecința acestei legi e că indiferent de forma de socialism aplicată, hard (comunism, nazism) sau soft (socialismul democratic) vom avea mereu inegalitate de decizie între lideri și followeri. Toate animalele sunt egale, însă unele animale sunt mai egale decât altele.

Textul in intregime, aici: Legea de fier a oligarhiei

Inseram o mema aici:

Si alt exemplu aici  Despre Feudalism, Socialism si Capitalism:

Mai avem feudalism azi? Răspunsul este că da. Oamenii pot deține proprietate, însă aceasta e reglementată de stat și taxată suficient pentru a avea sentimentul că ești chiriaș. Relația de vasalitate reapare sub alte forme. Stânga vede un stat extins drept o chestie fresh, nu ca pe o chestiune medievală[30]. Pentru unii UE seamănă foarte bine cu sistemul feudal. Aceasta respinge forța individul și a comunității în favoarea unui stat hipercentralizat^[31]. Comuniștilor chinezi le-au folosit relațiile feudale anterioare. Acestea erau compatibile au autoritarismul comuniștilor și sistemul lor ierarhizat[32]. La fel s-a speculat despre comuniștii ruși, că au primit la cheie ierarhia țaristă anterioară. Așadar pentru identificarea feudalismului ca socialism contează controlul individului de către colectivitate. Contează mijloacele coercitive folosite, nu scopurile. Feudalul rămâne socialism pentru că are control coercitiv exclusiv asupra muncii și pământului. Eticheta rămâne și dacă feudalul era ecologist și anti-fracking.

Textul in intregime, aici: Feudalismul și proprietatea privată.

Cu aceasta scurta nota despre Costel Stavarache inauguram si semnalam un alt mod, aditional, prin care Marginalia vrea sa vina in sustinerea publicisticii romanesti. Vom incerca sa promovam, semnalam si sustinem tot ceea ce se intampla interesant in spatiul publicistic si intelectual romanesc, chiar daca autorii sau demersurile respective au loc in afara cadrului Marginalia.

Marginalia NU este un competitor al altor platforme publicistice sau mediatice. Se vrea un promotor al lor, al autorilor ce se manifesta in spatiul publicstic romanesc la un anumit nivel de competenta profesionala si intelectuala; o placa turnanta, ceea ce englezul numea “a clearing house and advertising agency of high quality merchandise in the intellectual trade“.

Sa incheiem acesta nota despre Costel Stăvărache cu doua “meme” marca CS: