Interesant cum s-au împărțit apele în urma «declarației de amor» a lui Radu Jude față de intelectualii români. Mă rog, nu față de toți. Față de cei pe care Jude, folosindu-se de video-citate din Hannah Arendt, îi anexează mantrei la modă referitoare la rasism. Urmăriți like-urile. Like-ul e un semn de aprobare. Falia creată e atît de tranșantă încît nu cred că mai e drum de întors pentru cei care s-au arătat solidari cu clipul, solidari fiind cu explicațiile lui Jude. Există trei tipuri de like-uri acolo (la postarea lui R.J.): like-uri «de familie» (apropiați în diverse feluri), like-uri oportuniste (actori) și, probabil, like-uri date din convingere. Or mai fi și dintre cei care n-au reflectat îndeajuns și nu prea pricep miza aflată în joc.
CE vrea Radu Jude să spună cu acel clipuleț de cîteva minute? — Că în lumea intelectuală românească rasismul e sistemic, adică toți (sau majoritatea) sînt infestați de microbul rasismului.
CUM face asta? — Atacă «la vîrf». Îl atacă pe Vladimir Tismăneanu, intelectual evreu, care a publicat pe facebook, pentru cîteva minute, mema pe care o știe deja toată lumea. Atenție: accentele sînt importante. Mema a fost postată inițial de altcineva, persoană pomenită în clip drept «o doamnă de cultură», dar lipsită de anvergura «vîrfului». Ținta este «distinsul intelectual» al cărui nume nici nu mai trebuie pomenit în clip fiindcă toată lumea cît de cît informată știe despre cine e vorba — zgomotul creat și prin intervenția CNCD a fost destul de consistent. Numirea explicită nu e necesară, aluzia e suficientă pentru deplina identificare. Pe altă parte, ne-numirea lui V. Tismăneanu mai are un rol: sugerează că rasismul e peste tot, e difuz și ubicuu, nu se limitează la un nume concret.
DE CE e important atacul «la vîrf»? — Fiindcă declanșează în mintea privitorului următorul raționament: dacă și V. Tismăneanu, analist celebru al totalitarismelor, și evreu pe deasupra, este rasist, ce să ne mai așteptăm de la alții?!…
Citatele-video din Hannah Arendt, autoare a celebrului și impozantului volum «Originile totalitarismului», și tot evreică pe deasupra, au menirea să întărească acest raționament fiindcă, iată, nu eu, Jude, îl condamn pe Tismăneanu, ci Hannah Arendt o face. Nu eu, Jude, condamn intelectualii români, ci Hannah Arendt o face. Raționamentul e țipător de fals; e, adică, un sofism construit pe exagerarea unei echivalări. Hannah Arendt se referă la intelectuali care s-au solidarizat fățiș cu Hitler. Cu ADOLF HITLER. Trebuie să ai busola dereglată rău ca să echivalezi simpatiile explicite față de Adolf Hitler cu distribuirea acelei meme și să diagnostichezi, pe baza acestei gonflări artificiale, existența rasismului, ba să o mai și arunci asupra unei întregi categorii prin acel «Stimați oameni de cultură». De la acest tip de purism lipsit de nuanțe au plecat toate teoriile care au sfîrșit cu exterminarea oamenilor în lagăre și gulaguri.