Bogdan Calinescu – Nicolas Lecaussin

Cu ani in urma am descoperit un autor francez care pur si simplu sfida legile gravitatiei ideologice si publicistice din hexagon. Practica o analiza de o claritate si o precizie care incalcau tabuurile insidioase, un curaj de a spune lucrurilor pe nume, o capacitate de a vedea dincolo de gestica liniilor oficiale si de verbiajul frantuzesc anti-cartezian instaurat in postbelicul existentialisto-(post)structuralist-postmodernist. Acest Nicolas Lecaussin –sub acest nume apareau articolele si cartile respective– mi se parea un miracol. Cunoscand bine mediul public francez (la vremea aceea locuiam in Paris) nu puteam intelege ce e cu omul acesta atat de special si cu care imi parea ca rezonam atat de profund.

Iar la scurt timp am aflat: Nicolas Lecaussin este de fapt Bogdan Calinescu. Crescut printre si ridicat deasupra ruinelor experimentului socialist din Estul Europei, din Romania, format intr-o famile de intelectuali de elita, nu e de mirare ca intelegea. Nu e de mirare ca vedea ceea ce alti foarte multi comentatori si analisti francezi, altfel minti stralucitoare, nu puteau vedea sau conceptualiza.

Bogdan Călinescu a plecat din Romania imediat, in 1990  si a absolvit Institutul de Ştiinţe Politice din Paris. S-a specializat in cercetare economică și politică si publicistica. Între 1997 și 2007 a fost președintele Institutului francez de politici publice (IFRAP) unde a lansat revista Société Civile. Este director al Institutului de Cercetări Economice şi Fiscale (IREF) din Paris. Între 2006 și 2010, a predat la Universitatea Marne-la-Vallée (tema: liberalismul economic, evident) si din 2010, conduce la Universitatea din Pontoise un seminar consacrat dezinformării economice şi politice. Publica in mod constant  nenumarate articole şi studii in ziare şi reviste prestigioase : Le Figaro, Les Echos, l’Opinion, The Wall Street Journal, Le Figaro Magazine, Revue des Deux mondes…

Este autorul (sau co-autorul) mai multor cărţi publicate în Franţa sub pseudonimul Nicolas Lecaussin: Cet Etat qui tue la France (Plon, 2005), L’absolutisme efficace (Plon, 2008), Au secours ! Ils veulent la peau du capitalisme (First Editions, 2009), A quoi servent les riches (Lattès, 2012), L’Obsession anti-libérale française (libréchange, 2014), Anti-Piketty (libréchange, 2015), Echec de l’Etat (Editions du Rocher, 2017).

În România a publicat : Franţa, Europa, România. Eseu despre economie, politică şi libertate (Humanitas, 2014) cu o prezentare de Horia-Roman Patapievici. Cealalta carte a sa tradusa in romana este Anti-Piketty (2016). Iata ce zice Bogdan despre ea

“La inițiativa Institutului (IREF) pe care-l conduc împreună cu Jean-Philippe Delsol, am reunit în jur de 20 de economiști din lumea întreagă și am publicat în Franța o carte intitulată Anti-Piketty, carte care a fost tradusă în România, la Iași, de neobositul profesor universitar Gabriel Mursa, director al Institutului Hayek. Este cât se poate de evident că întreaga concepție politică a lui Piketty se dovedește a fi problematică. Deși autorul ei neagă faptul că ar fi marxist sau anticapitalist, schema pe care o propune vizează instaurarea unui sistem mondial condus de un supra-stat polițienesc. Deși prezintă nuanțe «democratice», programul său este cât se poate de liberticid. El anunță o dictatură fiscală, ele cărei premise le știm deja. Drumul către Iad este pavat cu bune intenții. Căile ideologiei sunt într-adevar nebănuite… Piketty a reușit la început să păcălească lumea. Citiți cartea Anti-Piketty pentru nu cădea în capcana lui. Alvaro Vargas LLosa, Michael Tanner, Nicholas Eberstadt, Martin Feldstein, Acemoglu sunt câțiva dintre autorii reuniți în acest volum.”

Aici volumul pe Amazon.

Aici un dialog Cristian Patrasconiu – Bogdan Calinescu.

Citind cele de mai sus nu poti sa nu te intrebi: de ce omul asta care a reusit in Paris, practic de unul singur, luand-o de jos si urcand in zonele cele mai eterice ale jurnalismului, publicisticii si analizei economice si politice ale Glorioasei Republici, iata nu a reusit in Bucuresti, Romania?! De ce nu este acest Calinescu-Leucassin o prezenta familiara si una din piesele de rezistenta ale publicisticii bucurestene? Cum se face ca cineva care totusi scrie la ora asta pentru Le Figaro si  l’Opinion, nu are o prezenta ferma in presa din tara sa natala? Nu ca omul nu ar dori-o… A dat, decent si fara pretentii, semne ca poate si chiar a incercat…Dar nu poate face imposibilul…

Si acum vestea buna: Bogdan Calinescu a acceptat cu multa eleganta sa ni se alature, aici, in Marginalia! Ne va tine la curent cu ce publica in Le Figaro, Les Echos, l’Opinion, ne va mai atrage din cand in cand atentia la lucruri pe care le considera interesante si importante, se va mentine informat la dezbaterile de idei din tara via discutiile de aici, poate il vom determina ca, din cand in cand, sa intervina public facandu-si competenta auzita in arena mai larga a societatii romanesti, dincolo de spatiul Marginalia.

Sa ii uram bun venit!