Hai să punem lucrurile în perspectivă, ca să înțelegem unde ne aflăm. Fiindcă cine uită istoria, riscă să o repete.
Înainte de criza din 2009 statul avusese niște deficite bugetare care au culminat în anul premergător crizei cu 5,4% din PIB. Înainte de criza Covid statul a avut deficite bugetare care au culminat în anul premergător cu 4,6% din PIB.
În anul de criză 2009 statul a înregistrat un deficit de 9,1%. În anul de criză 2020 statul va înregistra un deficit de circa 9%.
După criza din 2009 deficitul a fost redus treptat, mai întâi la la 7%, adică exact ce intenționează și guvernul Cîțu. Cum?
În anul ulterior crizei din 2009, guvernul a tăiat salariile bugetarilor cu 25% și a dorit tăierea pensiilor cu 15%, dar în final a decis creșterea TVA de la 19% la 24%. În anul ulterior crizei Covid, adică în acest an, guvernul nu intenționează nici tăieri de salarii, nici creșteri de impozite.
Pare incredibil, nu?
Concluzia: fix același nivel de deficite, fix același trend, fix aceleași constrângeri bugetare. Dar soluții radical diferite. Deh, amatori vs. specialiști.
