Zi de zi și peste tot văd cum principala iresponsabilitate a guvernului este neaccesarea fondurilor europene. Dar aceste fonduri reprezintă circa 2% din PIB anual. Nu înțeleg de ce se emoționează lumea la cifra asta. Nu înțeleg ce se speră a se obține dacă am accesa aceste fonduri. Părem că suntem niște copii, iar ne uităm după degetul care arată luna în loc să ne uităm la lună. Da, e vorba de miliarde de euro, am putea construi autostrăzi, chestii vizibile, dar, repet, toate astea reprezintă o chestie minoră în ansamblul economiei.
Principalul eșec al guvernului este menținerea unor instituții (practici) potrivnice acumulării de capital la scară generală: supra-reglementarea vieții economice, birocrația sufocantă, politizarea fiecărei decizii funcționărești, corupția catastrofală, deci ineficiența cronică cu care funcționează orice sector public, de la tribunale la spitale, permanentele deficite bugetare (care înseamnă tot atâta mutare de resurse din privat către haoticul sector public), semi-feudalismul remarcabil din mediul rural și nu numai (unde primarul și șefii de agenții sunt vătafii locului); apoi inflația și exproprierea pe șestache a milioane de români, stabilirea de privilegii uluitoare pentru activiștii de partid și structurile de forță; pe scurt, faultarea sau chiar reprimarea oamenilor care doresc să trăiască liber și independenți, nu în cârdășie cu exponenții puterii politice. Stimulentele perverse pe care le induce acest stat bananier și exploatator sunt copleșitoare: de la abandonul școlar la depopularea României mai grav decât s-a întâmplat în Primul sau Al Doilea Război Mondial.
Asta e problema României: prea multă exploatare și jaf instituționalizat.