Bogdan Glavan: Mituri despre referendum

1. Cei 93% (la ora asta) care nu au votat sunt cetățenii cu orientare occidentală, iubitori de civilizație și prosperitate. Fals. Dacă România ar fi avut nu 93%, ci 50% sau măcar 30% cetățeni interesați de libertate, autonomie individuală, toleranță, instituții occidentale, atunci România ar fi arătat astăzi ca Ungaria sau ca Cehia. În realitate, ponderea acestor persoane este extrem de mică.

Pentru hipnotizații de corelații, iată una: România are cel mai needucat popor din UE, conform statisticilor; în același timp 93% dintre români stau acasă; rezultă că cei 93% stau acasă fiindcă sunt needucați! Această aserțiune este, desigur, falsă.

2. Cei care stau acasă sunt de acord cu familia între persoane de același sex. Fals. De exemplu, părinții mei nu au mers la vot, dar mă îndoiesc că ar privi cu îngăduință persoanele de orientare sexuală “netradițională”. Adevărul este că referendumul nu este interesant pentru majoritatea românilor, pentru ei problema pusă în discuție are o semnificație mai degrabă filozofică. Referendumul este perceput drept inutil, pe o falsă problemă (ceva de genul țara arde și baba se piaptănă). Dacă mâine am fi chemați la vot să răspundem la întrebarea “Sunteți de acord că pământul e rotund?”, credeți că prezența la urne ar atinge 30%? Credeți că cei care nu s-ar prezenta la vot ar face-o fiindcă ei cred că pământul e pătrat?

În plus, mulți români consideră referendumul drept instrumentul unui anumit om politic, pe care îl detestă. Acest sentiment este mult mai puternic decât emoția (sau argumentele) asociată cu explicitarea familiei.

3. Cei care votează la referendum sunt psd-iști. Fals, știu zeci de persoane care au mers să voteze și care nu au votat niciodată cu PSD, ci cu partidele “de dreapta”.

Așa cum din ce în ce mai multă lume începe să realizeze, PSD nu a scos lumea la vot. Probabil scindarea internă este o explicație, alături de altele, îmi este clar că un succes al referendumului nu ar fi privit cu ochi buni de tabăra anti-Dragnea, care ar face orice să nu se întâmple asta. Nici PNL nu a scos lumea la vot: știu reprezentanți ai acestui partid care s-au poziționat contra, așa cum alții s-au poziționat pro, dar decizia luată la nivelul conducerii a fost una de descentralizare a deciziei (fiecare face ce vrea).

4. Cine merge la vot este anti-liberal (și corolarul, cine se abține, este proliberal, pro-UE). Aș da aici un alt exemplu. Să ne gândim că mâine am fi chemați să votăm adoptarea euro. Știu persoane care nu ar vota adoptarea monedei unice europene, tocmai din cauza convingerii că înlocuirea unui monopol mai mici cu altul mai mare este dăunătoare prosperității. Adică din motive pe care le consideră liberale nu ar vota pro-euro.

Acum ani de zile am scris un articol, “De ce conducerea prin referendum este inconsistentă”. Îl găsiți în link aici. În el am pus niște învățăminte ale științei economice, care arată că referendumul este un instrument imperfect de cunoaștere a gândirii publicului. În fond, decizia de a vota într-un fel sau altul la un moment dat nu demonstrează nimic altceva decât un calcul de oportunitate politică, alegerea unei opțiuni în raport cu altele.

Bogdan Glăvan este profesor universitar de economie, director al Centrului de Economie Politică și Afaceri “Murray Rothbard” din cadrul Universității Româno-Americane (București).