Călătoria cu trenul între privilegiu și economie

Spațiul public din România este marcat zilele acestea de revolta studenților împotriva Guvernului, datorată retragerii gratuității totale pentru călătoriile cu trenul prin revenirea la subvenționarea parțială. În mod previzibil, în momentul în care iei înapoi o facilitate, chiar și pe jumătate, cum este cazul actual, populația care a beneficiat de această măsură se va revolta întrucât deja a intrat în mentalul colectiv ideea că „li se ia un drept cuvenit”. Narativa pe care o parte din organizațiile studențești o susțin este că Statul le încalcă dreptul la mobilitate prin revenirea la decontarea a 50% din prețul biletelor. Prin acest articol îmi propun să prezint o perspectivă economică și clasic liberală a situației curente.

Dacă am trăi într-un scenariu pur clasic liberal, dilema și-ar găsi o rezolvare simplă și rapidă prin însuși faptul că furnizarea serviciilor de transport feroviar pentru călători ar fi acoperită de operatori privați. Prin urmare, politica de prețuri ar fi dictată exclusiv de mecanismul pieței libere și de planul de afacere al companiilor.

Totuși, pentru a analiza corect problema, este necesar să ne raportăm la contextul dat în care avem o piață dominată de o companie de stat. Conform Situațiilor Financiare din 2019 ale Companiei Naționale de Căi Ferate, SNTFC „CFR Călători” deținea o cotă de piață în trafic de călători de aproximativ 80%, restul fiind acoperit de 5 operatori privați. Poziția foarte apropiată de monopol pe care Statul o are în această piață a permis acestuia intervenția asupra prețurilor prin subvenționarea acestora, inclusiv pentru companiile private.

Un aspect care trebuie urmărit în continuare este calitatea companiei CFR Călători de agent economic. În mod natural, orice întreprindere caută să obțină profit din activitatea sa sau, cel puțin, să atingă un prag de rentabilitate minim pentru continuarea activității. Luând în considerare situația financiară a companiei CFR Călători care prezintă pierderi, măsura de gratuitate acordată studenților este contraintuitivă prin efectele pe care o are asupra performanței financiare a companiei și a Bugetului de Stat. Studenții reprezintă aproximativ 20% din numărul biletelor vândute, un procent care în orice analiză comercială va fi considerat semnificativ pentru o companie. Practic pentru 20% din totalul numărului de clienți, CFR Călători nu primește niciun venit direct. Deși în cazul de față această cheltuială este acoperită din bugetul public, luând în considerare că Ministerul Transporturilor este cel care gestionează compania CFR Călători, putem spune că Statul pierde bani din această operațiune, această formă de subvenție nefiind decât un transfer de fonduri de la Ministerul Educației către Ministerul Transporturilor. Mai mult, prin subvenționarea în aceeași a măsură a operatorilor privați, Statul a acționat din nou împotriva sa. Dacă pentru o companie privată, această măsură nu a avut efecte negative din punct de vedere financiar întrucât serviciile sale au continuat să fie plătite întocmai, acestea fiind probabil alese și mai des datorită condițiilor mai bune de transport, pentru Bugetul de Stat a înseamnat o cheltuială suplimentară. Economic vorbind, această formă de intervenționism nu a condus la creșterea cererii pentru transportul feroviar asigurat de CFR Călători datorită serviciilor sale superiorare, fiind evidente problemele pe care trenurile le au în mod repetat de la întârzieri la lipsa condițiilor din vagoane, ci mai degrabă a creat o alternativă artificială unde raportul preț – calitate nu a mai contat luând în considerare inexistența unui preț. După cum arăta Friedrich Hayek:

O economie de piaţă funcţională presupune anumite a activităţi din partea statului; există altele, care pot ajuta la funcţionarea economiei; în fine, pot fi tolerate multe alte acţiuni ale statului, cu condiţia ca ele să fie compatibile cu funcţionarea pieţei. Există, însă, acţiuni contrare însuşi principiului pe care se întemeiază o societate liberă şi care trebuie excluse din principiu, pentru ca aceasta să funcţioneze. În consecinţă, un guvern care este relativ inactiv, dar care comite astfel de erori poate contribui în mult mai mare măsură la slăbirea economiei de piaţă decît unul care este mai preocupat de problemele economice, dar care se limitează la acţiuni care asistă forţele spontane ale economiei.’’ (Constituţia libertăţii, Institutul European, Iaşi, 1998, p. 238-239)

Desigur, se poate argumenta împotriva acestei perspective clasic liberale, aducând în discuție componenta socială a Statului, scopul acestuia nefiind acela de a produce profit, ci de a asigura bunăstarea populației. Cu toate acestea, dacă ne uităm la alte țări europene cu societăți profund social-democrate, putem observa că nu există această gratuitate integrală pentru studenți, regula generală fiind plata parțială a biletului de călătorie.

Sursă: Liga Studenților Iași

Mai departe, analizând pe scurt, implicațiile acestei măsuri de co-plată apar pe două planuri. Din punct de vedere financiar există două posibilități. Fie impactul asupra Bugetului de Stat se va reduce la jumătate, fie suma rezultată din această economie ar putea fi utilizată în cadrul unei investiții în sistemul feroviar în loc să fie destinată unei cheltuieli de consum. Pe de altă parte, impactul social va rezulta din faptul că în continuare va fi facilitat accesul studenților la un serviciu public, dar va crea și un cadru responsabil astfel încât să nu se abuzeze de acesta.

După cum am menționat la început, este dificil să sistezi dintr-o dată un privilegiu odată ce a fost acordat. Mergând pe logica economică clasic liberală, nimic nu este gratuit în spațiul serviciilor publice întrucât populația ocupată contribuie activ la susținerea acestor servicii prin plata impozitelor. Societatea românească însă nu este pregătită pentru măsuri pur liberale, fiind încă ancorată într-o mentalitate post-comunistă, motiv pentru care Guvernul actual de dreapta se află în poziția în care orice măsură economică și socială va trebui comunicată cu tact politic și în spiritul înțelegerii electoratului. În caz contrar, după cum se poate observa din reacția provocată de măsura discutată în acest articol, riscurile sunt exponențial mai mari comparativ cu efectele benefice pentru economie.