Capcana „masculinității toxice”. De ce emascularea nu reprezintă o soluție pentru problemele societății

Un articol de Ben Shapiro pentru National Review

În 2017, The New York Post publica o știre despre Warrior Week (Săptămâna Războinicilor), un curs pentru bărbați organizat de Garrett J. White, „un bărbat blond în vârstă de 40 de ani, cu bicepși tatuați, care arată ca un soldat dintr-un joc video”. Pentru costul modic de doar 25.000 de dolari, White vă oferă un program de tortură fizică și pregătire mentală care implică a fi lovit cu pumnul în față, a merge în drumeții pe munte cu bușteni în mâini și a recita poezia „Invictus”. White își explică astfel inițiativa:

„Îi învățăm cum să fie bărbați… Femeile sunt astăzi lideri și în afaceri și acasă… și trăiesc cu mai multă forță decât bărbații. Iar acest lucru provoacă un haos complet pentru bărbați.”

Prima întrebare din chestionarul pentru tabăra lui Garrett White este următoarea: „ai fost vreodată lovit cu pumnul în față de un alt bărbat?”

Eu nu am fost lovit niciodată cu pumnul în față. Cel puțin nu ca adult. Când eram mai tânăr, eram agresat în mod constant – aveam aproximativ 1,57 m în timpul liceului, deoarece eram cu doi ani mai mic decât ceilalți elevi. Asta însemna abuz fizic sever și un chin permanent din partea colegilor de clasă.

Acum sunt căsătorit și am doi copii. Am și câteva arme. Îmi petrec timpul scriind, vorbind și meditând. Consider că civilizația occidentală a fost construită tocmai pentru a împiedica oamenii să se lovească unii pe alții cu pumnul în față.

Totuși recunosc că, pentru o fracțiune de secundă, am simțit nevoia să accesez site-ul lui White. De ce? Pentru că bărbații au un impuls înnăscut spre agresivitate. Simt nevoia să își testeze în permanență limitele. Acest instinct poate fi direcționat spre propria dezvoltare și spre protecția celor din jur. Sau se poate dezlănțui în episoade de agresivitate. Sau poate fi anihilat. Bărbații pot fi emasculați.

M-am gândit la White când am citit tweet-ul Bettei Midler privind atacul terorist de la Londra. Iată ce a declarat vedeta din Beaches: „Din ce în ce mai multă durere din mâinile nebunilor din Londra. Bărbații și religia nu valorează nimic ”.

Să lăsăm deoparte inepția de a considera toate religiile „inutile” din cauza actelor islamiștilor radicali, care sunt adepții unei religii pe care refuză să o menționeze, probabil din pură lașitate. Să ne concentrăm pe ideea că „bărbații… sunt lipsiți de valoare”. Este specificul unei credințe generalizate în rândul membrilor stângii, conform căreia masculinitatea în sine este toxică și trebuie să fie distrusă. Hillary Clinton vorbea despre aceste lucruri în cadrul unei gale despre Planificarea familială (Planned Parenthood), unde au fost servite băuturi numite „masculinitate toxică”; ea a explicat că bărbații „fac tot posibilul pentru a aboli drepturile și progresele pentru care femeile s-au luptat atât de mult în ultimul secol”. Bărbații, după cum puteți observa, sunt problema aici. Bărbații sunt cei care fac războaie; bărbații comit infracțiuni; bărbații violează; bărbații infiltrează agresivitate în toate acțiunile lor.

Midler și cei care gândesc precum ea greșesc atunci când îi cataloghează la fel pe toți bărbații, desigur. Cei care au sosit la fața locului pentru a ucide teroriștii au fost ofițeri de poliție de sex masculin. Soldații bărbați încearcă să elibereze femeile de depravarea teroriștilor ISIS. Bărbații distrug, dar tot ei construiesc, în egală măsură.

Dar în efortul de a eradica tendințele distructive ale bărbaților, stânga a promovat emascularea ca pe o soluție. În timp ce susțin ideea că femeile pot face orice își propun (ceea ce este adevărat!), îi pedepsesc pe bărbați, pe care îi privesc ca pe niște piedici în calea progresului. Masculinitatea, în acest context, pare o boală de evitat. Scopul stângii devine, prin urmare, acela de a-i încuraja pe băieți să nu devină niciodată bărbați. În schimb, băieții ar trebui feminizați; nu ar trebui niciodată încurajați să „fie bărbați”. Este prea stresant, prea înjositor, prea crud.

Dar băieții vor să devină bărbați, iar bărbații vor să fie bărbați. După cum subliniază Christina Hoff Sommers: „Majoritatea băieților demonstrează o masculinitate sănătoasă… a-i cere unui băiat «să fie bărbat» poate fi dur și umilitor. Dar a-l învăța «să fie un adevărat gentleman» este cu totul altă problemă.”

Dacă bărbaților nu li se spune să fie „gentlemen”, poate că unii vor fi emasculați, dar mult mai mulți vor dezvolta tendințe distructive. Dacă bărbații nu sunt instruiți de bărbații „buni”, ei vor fi instruiți de bărbații „răi”; dacă nu au bărbați-modele de urmat, își vor alege unele nepotrivite. Stânga vorbește de obicei despre o lume condusă de femei și despre cum o astfel de lume ar crea bărbați mai buni. Dar locul cel mai lipsit de bărbați din America există în comunitățile persoanelor de culoare, unde mai bine de jumătate dintre copiii negri cresc fără tați. Acest lucru nu i-a făcut pe băieții negri să devină mai puțin violenți; ba chiar i-a predispus la criminalitate mai mult decât pe ceilalți copii. Mulți dintre acești băieți îi iau drept modele pe unii adolescenți, dintre care mulți au crescut ei înșiși fără tată și care nu au educația necesară pentru a fi un gentleman. Ei trăiesc într-o lume periculoasă, în care e necesar să te aperi, dar nu are cine să-i învețe să facă distincție între apărare și agresivitate.

Alegerea dihotomică a stângii între emasculare și masculinitate toxică îi lasă pe bărbați fără opțiuni – și îi obligă să își caute singuri un sens. Dacă nu sunt apărătorii familiilor lor, ce sunt ei? Dacă nu sunt ei furnizorii familiilor lor, ce sunt ei? Devin non-entități, tumori ale societății sau cel mult susținători tăcuți ai „bărbaților care sunt bărbați!”.

Nu este nevoie să fii lovit cu pumnul în față pentru a fi bărbat. Nu mă voi înscrie la cursul lui White. Dar asta pentru că tatăl meu m-a învățat să fiu un gentleman: să-mi protejez familia și comunitatea, să susțin lucrurile bune din societate, să construiesc mai degrabă decât să distrug. Și să-mi învăț propriul fiu să fie la fel.

Dar într-o lume care neagă bărbăția cu totul, care neagă rolul de protector și de vizionar al bărbatului în societate – sau mai rău, consideră masculinitatea drept pură violență – este ușor să cădem într-o autoidentificare simplistă cu bărbăția toxică. Epoca emasculării nu poate dura. În cele din urmă, se va transforma în violență, va deveni irelevantă sau se va întoarce la adevăr, la faptul că instinctul agresiv masculin poate fi bun, dar trebuie instruit, nu anihilat.

Articol original: The ‘Toxic Masculinity’ Smear