Care sunt marile întrebări ce trebuie puse după Mitingul Diasporei?

Am adresat mai multor comentatori care scriu pe www.marginaliaetc.ro o întrebare legată de evenimentele din urmă cu puține săptămâni.

Aceasta:

CARE SUNT MARILE ÎNTREBĂRI CE TREBUIE SĂ FIE PUSE DUPĂ MITINGUL DIASPOREI?

Mai jos, cîteva dintre reacțiile primite.

(C.P., editor-coordonator)

Ioan STANOMIR

1.Care este rolul brigăzii speciale de intervenție în actele de represiune din 10 august?

2.Care este rolul DGIPI în pregătirea provocărilor din 10 august?

3.Care este gradul de pericol la care au fost expuși cetățenii în urma gazării ordonate?

4.Existau sau nu informații referitoare la caracterul periculos al acestor gaze?

Martin S. MARTIN

1. Cine este cel care va iniția mișcarea pentru constituirea unei organizații populare de atitudine civică 10 august 2018?

La ea ar putea adera toți politicienii din opoziție, fără să-și abandoneze pripriile partide, toți cetățenii indiferent de adresă și de afilierile politice, toți românii care vor anchetarea și pedepsirea vinovaților pentru crimele din Piața Victoriei, toți oamenii care vor ca astfel de abuzuri să nu mai poată fi vreodată posibile.

O astfel de organizație ar putea fi calea de lansare a unei opoziții politice românești unite.

2. Cine este cineastul care lucrează deja la filmul documentar 10 august 2018?

3. Cine este scriitorul care scrie deja la cartea 10 august 2018?

4. Cine este publicistul care inițiază acum website-ul 10 august 2018?

5. Cine este politicianul care introduce în parlament proiectul de a declara ziua de 10 august Ziua Diasporei Române?

6. Cine este pictorul/graficianul/designer-ul care lucrează la posterul, sigla și lozinca organizației 10 august 2018?

7. Pentru câți români, din țară sau din străinătate, 10 august 2018 poate deveni un simbol motivator? Sunt aceștia o majoritate care are doar nevoie de a fi unită, sau sunt ei o minoritate care, indiferent ce ar face, va fi anihilată de majoritatea căreia nu-i pasă de 10 august 2018?

Cătălin AVRAMESCU

1. Mai este România o democrație? (Nu).
2. Mai are un guvern legitim? (Nu)
3. Este Jandarmeria o etichetă pusă în 1990 pe trupele de Securitate-Miliție? (Da)
4. Îi reprezintă Opoziția pe românii din stradă? (Nu prea)
5. A făcut ceva Klaus Iohannis pentru respectarea drepturilor electorale ale românilor din străinâtate? (Nu)

Robert Gabriel CIOBANU

Punem întrebări pentru a clarifica probleme; această afirmație e un loc comun, dar pierdut prea des din vedere, mai ales atunci când încercăm să înțelegem politica. Totuși, în puținele ocazii în care ne încumetăm să punem întrebări, ele sunt prea vagi și prea generale, precum cele de tipul „ce este de făcut?” sau „care este soluția?”. Aceste întrebări sunt legitime, dar pentru a le răspunde trebuie să clarificăm întâi aspectele particulare ale diferitelor situații politice; iar situația care ne interesează acum este evenimentul din 10 august.

Primul punct: a fost sau nu violența forțelor de ordine premeditată? A fost misiunea jandarmilor în seara acelei zile aceea de a asigura ordinea publică sau aceea de a lovi și a răni manifestanții?

Al doilea punct: care este impactul evenimentului din seara acelei zile – mitingul diasporei și violențele jandarmilor – asupra opiniei publice? Se resimte vreo schimbare în structura de preferințe electorale ale alegătorilor? A făcut vreun sondaj de opinie opoziția în cele aproape trei săptămâni care au trecut de la eveniment?

Al treilea punct: cum poate fi determinată izolarea guvernului României pe scena internațională? Ce mecanisme formale și informale pot fi folosite de opoziția politică, Președinție, mass media și societatea civilă pentru influențarea opinie publice internaționale, instituțiile internaționale și statele partenere?

Al patrulea punct: este la ora aceasta pregătită opoziția să preia guvernarea? Are o strategie de guvernare și un program de redresare al economiei? Se folosește opoziția de toate mijloacele pe care le are la dispoziție pentru a schimba balanța de putere în Parlament?

Ciprian APETREI

A fost miting cu Diaspora. Jandarmii ne-au batut, noi am plans, tara s-a scarpinat. Unde, ar fi prima intrebare? Cat mai conteaza o actiune de protest in ziua de azi? Daca ursul oricum trece, la ce bun sa mai latre cainii? A insemnat ceva acest protest? Au fost batuti si agresati mii de oameni, inclusiv straini care treceau pe acolo si jurnalisti care isi faceau meseria. Si ce daca? Nimeni nu a patit nimic.

Sefii care au comandat nebunia dau lectii de patriotism printre icoane. Sefii lor politici, niste loaze agramate, se felicita cat bine si-au ales slugile. Miselul Tudorel, cel mai penibil personaj al zilelor noastre, isi continua ofensiva impotriva Justitie. Fostul mic avocat de provincie al mafiei pesediste profita de ocazie ca sa isi puna cainii pe ultimii oameni care mai miscau in front. Restauratia este aproape totala. Se arata cotul si degetul mijlociu aliatilor occidentali. Au reaparut glumele cumplite ale lui Vadim Tudor, verde-nationaliste in sensul in care ne batem joc de evrei, de nemti si de cine mai vrea doctoratul in sociologia lui Pareto a lu’ doamna Olguta.

Iliescu si Vadim au acapart, prin niste avataruri monstruoase, scena politica. Pe acestia nu ii interesaza vreun protest. Poporul cumparat cu mariri de salarii, pensii si zile libere, spalat pe creier de televiziunile unor infractori, a apaludat riposta in forta a jandarmilor. Bine v-au facut, prea va dati destepti. Mai lasati-ne in pace,noua  ne este bine aici. Fura astia, dar ne dau si noua. Ce va bagati voi?

Restul poporului este in vacanta. Este vara, iar soarele imbie la vilegiatura. Intrebarea este, noi de ce nu am facut la fel? De ce tot latram caravana? Caci nu ne vom opri, asta este o certitudine. Si o promisiune.

Marian HRIȘCĂ

La ce întrebări ar trebui să răspundem după mitingul diasporei?
Viața trece și chiar dacă creaturile din acest guvern vor dispărea în neant la un moment dat, trebuie mapate într-un fel, să nu ne trezim că le scăpăm în viitor.
Deci, cu ce fel de tâmpenie avem de-a face? Cu una ordinară? De rutină? Sau cu ceva nemaivăzut?  Cu ceva extraordinar. Cu tipul de tâmpenie cristalină ivită fără stimul, ca apa din crevase, tâmpenia lăuntrică, nesondată, căreia nu-i simți gustul, acea tâmpenie necontaminată de lumina imaginației, pe care o aperi pasional, dobori pentru ea orice fărâmă de creier care încearcă să te extragă din zestrea tradițională de prost fatal, da, tâmpenia ca imbold care îți dă acel sentiment de apartenență la grupul de creaturi de care ești înconjurat și de libertate să alegi de fiecare dată cel mai rudimentar și tâmpit mod de existență. Cu tipul de tâmpenie materializată în creatura voluntară, în mârlanul conștient în fiecare moment de zestre și de mizeria pe care o produce atunci când este vorba despre abuzurile împotriva semenilor.

Da, viața trece și vor dispărea în neant. Ce trebuie să ne rămână, însă, în cap este modelul foarte precis de tâmpenie voluntară, de creatură conștientă, să nu ne trezim că le căutăm scuze, vai, săraca idioată, vai, bietul retardat. Să aprindem o lumânare pentru vaca ingenuă. Pentru boul naiv.

Nu. De acum și până când se vor face praf și carbon, trebuie să ne intre foarte bine în cap imaginea fiecărei creaturi care ne trece viața prin intestine. Să ne intre în gene acest tipar de tâmpenie agresivă cu caracter de pestă, să avem grijă să nu-l transmitem generațiilor următoare.

Este binele suprem oferit dintr-o datorie mai mult decât lumească, românilor care vor serba 200 de ani de la Unire. Așadar, la ce întrebări ar trebui să răspundem acum, pentru a fi siguri că le vom oferi celor care cu care nu ne vom fi întâlnit vreodată, la 200 de ani de la Unire, șansa unei vieți normale?